Orasul Ramnicu Sarat

Râmnicu Sărat este un oraș situat în partea de est a județului Buzău, la confluența râului Râmnicu Sărat cu mai mulți afluenți minori, la o altitudine de aproximativ 130 m, în zona de contact dintre Câmpia Română și Subcarpații de Curbură. Orașul are o populație de aproximativ 34.000 de locuitori (33.843 conform recensământului din 2011, în scădere de la 38.828 în 2002) și constituie cel mai important centru urban din jumătatea estică a județului Buzău. Atestarea documentară datează din 8 septembrie 1439, când localitatea apare menționată într-un privilegiu comercial acordat de domnitorul Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni; ca oraș, este consemnat pentru prima dată în 1474. Statutul de oraș a fost consolidat în perioada medievală datorită poziției strategice pe drumul comercial dintre Moldova și Muntenia, iar din 1862 până în 1950 a fost reședință de județ. Centrul istoric păstrează elemente arhitecturale din secolele XVII-XIX. Principalul monument este Complexul Brâncovenesc, cu Biserica "Adormirea Maicii Domnului", ctitorită de Constantin Brâncoveanu între 1691 și 1697, pe locul unei biserici mai vechi cu hramul "Sfântul Gheorghe", atestată din 1593. Ansamblul include și Casa domnească a lui Brâncoveanu, casa stăreției și chiliile, toate înconjurate de un zid de incintă cu turnuri de apărare; biserica păstrează picturi murale interioare atribuite renumitului zugrav Pârvu Mutu și a fost resfințită în 2014, după lucrări ample de consolidare și restaurare. Orașul mai numără alte biserici istorice — "Sfânta Cuvioasă Parascheva" (1905-1907, pe locul unei ctitorii a lui Ștefan cel Mare), "Sfântul Dumitru" (1707-1708, pictată de Gheorghe Tattarescu), "Nașterea Maicii Domnului"-Robeasca (1781-1784) și "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" (1765). Ansamblul fostei închisori politice reprezintă un reper esențial al memoriei istorice recente a României. Închisoarea a funcționat inițial pentru deținuți de drept comun, dar din 1938, sub dictatura regelui Carol al II-lea, a găzduit lideri ai Mișcării Legionare — aici a fost asasinat, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alți 14 legionari, în drum spre închisoarea Jilava. După instaurarea regimului comunist, aici au fost deținuți numeroși reprezentanți ai elitei politice și religioase românești, inclusiv, din 1955, lideri ai Partidului Național Țărănesc — Ion Mihalache, Corneliu Coposu și alții — precum și clerici greco-catolici și romano-catolici. Închisoarea a fost desființată în aprilie 1963. Din punct de vedere economic, orașul a funcționat ca nod regional în industria ușoară și alimentară. Accesul se realizează pe DN2 (E85), la aproximativ 140 km nord-est de București și 45 km est de municipiul Buzău, cu conexiuni feroviare pe magistrala București-Focșani. Orașul merită vizitat pentru ansamblul său de arhitectură istorică relativ bine conservată și pentru semnificația sa în istoria detenției politice din România comunistă.