Muzeul Național Brukenthal

Palatul Brukenthal se află pe latura de vest a Pieței Mari din Sibiu, la nr. 4, și este monument istoric cu codul SB-II-m-A-12094. A fost construit în etape, între 1778 și 1788, de Samuel von Brukenthal, guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei între 1777 și 1787, ca reședință oficială și sediu al colecțiilor sale, în stilul Barocului târziu, după modelul palatelor vieneze. A fost ridicat pe locul a două case medievale. Fațada, într-un baroc auster, iese în fața frontului celorlalte clădiri din piață; portalul de piatră, susținut de coloane, poartă blazonul aurit al baronului. Un pasaj duce în prima curte interioară, iar un al doilea portal, susținut de atlanți, în cea de-a doua. Brukenthal a început să adune opere de artă în jurul anului 1754, la Viena, iar colecțiile puteau fi vizitate din 1790. Prin testament a lăsat palatul și colecțiile urmașilor, cu condiția ca, la stingerea familiei, ele să treacă la Biserica Evanghelică, iar palatul să devină muzeu public, ceea ce s-a întâmplat în 1817. Muzeul a fost naționalizat în 1948, când 19 tablouri au fost mutate la Muzeul Național de Artă din București; acestea au revenit la Sibiu în 2006. Grupului i s-au adăugat Muzeul de Istorie Naturală (1957), Muzeul Cinegetic (1966), Muzeul Farmaciei (1972), Muzeul de Istorie din Casa Altemberger (1988), Muzeul de Artă Contemporană (2006) și Galeria de Artă Națională din Casa Albastră (2024). În palat se află Galeria de Artă Europeană, cu circa 1.200 de picturi ale școlilor flamandă, olandeză, germană, austriacă, italiană, spaniolă și franceză din secolele XV-XVIII. Expoziția permanentă, reorganizată între 2015 și 2019, este împărțită în module tematice la etajele I și II, între care „Capodoperele”, cu 34 de lucrări, printre ele cele patru tablouri furate în 1968 și recuperate în 1998. Muzeul este singurul din România care deține picturi de Jan van Eyck, Hans Memling și Tițian. La parter se află lapidariul transilvănean, cabinetul de stampe și cabinetul de cartografie, cu expoziții temporare. Biblioteca Brukenthal, aflată tot în palat, are circa 280.000 de volume, pornind de la cele 15.972 de volume ale baronului. Printre piese se numără Breviarul Brukenthal, manuscris pe pergament realizat în Țările de Jos la începutul secolului al XVI-lea, cu miniaturi atribuite lui Simon Bening și Gerard Horenbout, precum și 442 de titluri de incunabule.