Muzeul de Istorie Roman

Muzeul de Istorie din Roman face parte din Complexul Muzeal Național Neamț și a fost înființat în 1957. Expoziția se află în Palatul (Casa) Nevruzzi de pe Strada Cuza Vodă, monument de arhitectură barocă de la mijlocul secolului al XIX-lea, înscris în Lista monumentelor istorice cu codul NT-II-m-B-10660. Clădirea a fost pe rând casă de locuit, cabinet de partid, liceu comercial și casă de copii. În 1983 au fost restaurate trei plafoane pictate de Ludwig Branner în 1884. Corpul B al muzeului este Casa Fălcoianu (cod LMI NT-II-m-B-10659), unde se află depozite, laboratoare și spații de lucru. Muzeul a pornit de la trei piese și are astăzi peste 170.000 de obiecte, provenite în cea mai mare parte din cercetările arheologice din zonă. Printre ele se numără piesele neolitice de la Aldești, tezaurul eneolitic Cucuteni A de la Brad, cu două discuri de aur, piese din epoca bronzului, inventarul necropolei dacice de la Văleni, o colecție dacică din perioada clasică de la cetatea de la Brad, obiecte ale dacilor liberi și piese medievale din cetatea Romanului și din satele din jur (secolele XIV-XVI). Muzeul păstrează și tezaure monetare, sigilii, arme, cărți și documente privind orașul, precum și un portret al lui Ștefan cel Mare pictat de Epaminonda Bucevschi, comandat în 1884 pentru Academia Română. Expoziția permanentă ocupă 15 săli, în ordine cronologică, din paleolitic până la sfârșitul Primului Război Mondial, iar istoria orașului este urmărită de la prima atestare documentară, din 30 martie 1392. O sală de la etaj găzduiește expoziția permanentă „Situl arheologic de la Brad”. Muzeul a preluat și colecția fostei Societăți de Medicină și Farmacie din Roman, care poartă numele fondatorului acesteia, Epifanie Cozăcescu. Muzeul este deschis de marți până duminică și este închis lunea.