Munții Gurghiu

Munții Gurghiu fac parte din lanțul vulcanic de pe latura vestică a Carpaților Orientali, în grupa Călimani-Gurghiu-Harghita, și se întind pe teritoriul județelor Mureș și Harghita. La nord, valea Mureșului (defileul Deda-Toplița) îi separă de Munții Călimani, iar spre sud se continuă cu Munții Harghita. Creasta principală are o orientare generală nord-vest spre sud-est, iar suprafața masivului este de aproximativ 582 km². Relieful s-a format prin activitate vulcanică desfășurată între 9,4 și 5,4 milioane de ani în urmă, care a migrat de la nord spre sud. Cel mai înalt vârf este Saca Mare, cu 1.777 m, urmat de Saca Mică (1.731 m), Amza (1.695 m), Tătarca (1.689 m), Fâncelu (1.684 m), Găinușa (1.680 m), Bătrâna (1.634 m) și Frățileasa (1.628 m). Precipitațiile medii anuale sunt de circa 1.200 mm, iar temperatura medie anuală este de aproximativ 4°C. Pădurile acoperă cea mai mare parte a versanților, iar fauna include cerb, mistreț, lup și urs brun. Pe latura de vest a masivului se află valea râului Gurghiu, cu satele comunelor Gurghiu și Ibănești, iar pe latura de sud-vest stațiunea Sovata. O parte a masivului este inclusă în situl Natura 2000 ROSCI0019 Călimani-Gurghiu. Vârful Saca Mare poate fi atins pe jos din stațiunea Sovata, pornind spre pârtia de schi, sau din Pasul Bucin, în mare parte pe drumuri forestiere. În apropierea vârfului se află un refugiu întreținut de Salvamont Mureș.