Munții Căpățânii

Munții Căpățânii sunt o grupă montană din Carpații Meridionali, parte a grupei Parâng, situată la granița județelor Vâlcea și Gorj, cu o orientare predominant est-vest. Se desfășoară ca o culme înaltă și prelungă, de aproximativ 50 km lungime, mărginită la nord de Valea Lotrului și la sud de depresiunile subcarpatice, iar spre vest legată de Munții Parâng. Altitudinea maximă este atinsă în Vârful Nedeia (2.130 m), urmat de Vârful Ursu (2.124 m), Beleoaia și Căpățâna. Structura geologică este dominată de șisturi cristaline, ceea ce conferă reliefului un aspect masiv, cu creste largi, plaiuri întinse și versanți abrupți. Vegetația etajată cuprinde păduri de fag și conifere până la aproximativ 1.700 m, deasupra cărora se dezvoltă pajiști alpine și subalpine, folosite din vechime pentru pășunat. Masivul este renumit pentru întinsele covoare de rododendron (smirdar), care înfloresc la începutul verii. Fauna include urs brun, lup, râs, cerb carpatin și acvilă de munte. Munții Căpățânii păstrează o puternică tradiție pastorală, fiind străbătuți de o rețea deasă de poteci și plaiuri ciobănești ale Olteniei de sub munte. Spre sud, masivul găzduiește Cheile Oltețului și Peștera Polovragi, iar la est se învecinează cu spectaculosul masiv Buila-Vânturarița. Accesul principal se realizează din orașul Horezu, prin Mănăstirea Bistrița, din comuna Vaideeni sau dinspre Voineasa și Valea Lotrului, pe drumuri forestiere și trasee marcate. Masivul merită vizitat pentru peisajul montan deschis și sălbatic, pentru diversitatea faunistică și pentru autenticitatea lumii pastorale care îl însuflețește.