Munții Trascăului

Munții Trascăului sunt o grupă a Munților Apuseni, din Carpații Occidentali. Se întind între Valea Ampoiului la sud și Valea Turenilor (Valea Racilor) la nord; partea de nord e în județul Cluj, restul în județul Alba. Cel mai înalt vârf este Dâmbău (1.369 m). Deși nu trec de 1.400 m, munții au un relief variat, cu roci sedimentare, magmatice și metamorfice. Relieful carstic e cel mai cunoscut: chei (Cheile Turzii, Turenilor, Râmețului, Întregaldelor, Ampoiței, Aiudului), masive de calcar ca Bedeleu, Ciumerna, Colții Trascăului și Piatra Cetii și peșteri ca Huda lui Papară. În partea centrală, satele și cătunele urcă până pe culmi. Masivul are o rețea deasă de trasee turistice marcate. Punctele de plecare obișnuite sunt Rimetea, Râmeț, Întregalde și Cheile Turzii. Pe teritoriul lui se află Mănăstirea Râmeț și ruinele Cetății Trascăului, de lângă Colțești. O mare parte din masiv este arie protejată Natura 2000: situl de importanță comunitară ROSCI0253 Trascău și aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0087 Munții Trascăului.