Masivul Rarău

Munții Rarău sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, parte a Carpaților Orientali, cu cel mai înalt punct în Vârful Rarău (1.651 m). La vest, râul Colbu îi separă de Munții Giumalău. La nord se află depresiunea Câmpulung Moldovenesc și valea Moldovei, la est și sud-est pârâul Slătioara îi desparte de Obcina Voronețului și de Munții Stânișoarei, iar la sud se întind Munții Bistriței. Numele „Rarău” era folosit deja în 1541; mai înainte, masivul se numea Dodu. Spre deosebire de Giumalăul vecin, alcătuit din șisturi cristaline, Rarăul are o structură calcaroasă, asemănătoare Ceahlăului și Bucegilor, și un relief accidentat. Cel mai cunoscut obiectiv este grupul de stânci Pietrele Doamnei, turnuri de calcar mezozoic înalte de la sub 10 m la peste 70 m. Alte forme de relief sunt Piatra Șoimului, Piatra Zimbrului (un perete abrupt de calcar), Popii Rarăului, Pietrele Buhei de pe valea Izvorului Alb și cheile Moara Dracului de pe pârâul Valea Caselor, lungi de 60-70 m și late de 4-5 m. Peștera cu Lilieci se află la circa un kilometru nord de Pietrele Doamnei. Vârful Rarău se află pe teritoriul municipiului Câmpulung Moldovenesc și găzduiește un complex de relee de telecomunicații. Masivul este străbătut de drumul județean DJ175B (Transrarău) și de traseul principal de creastă marcat cu bandă roșie, care pornește din Pasul Mestecăniș, trece peste Giumalău și Rarău și continuă spre Munții Stânișoarei. Pe versantul sudic, în satul Chiril din comuna Crucea, se află Mănăstirea Rarău. Masivul este inclus în situl de importanță comunitară Rarău-Giumalău (ROSCI0212) și în aria de protecție specială avifaunistică Munții Rarău-Giumalău (ROSPA0083), pe teritoriul municipiului Câmpulung Moldovenesc și al comunelor Crucea, Pojorâta și Stulpicani. Siturile cuprind rezervațiile naturale Pietrele Doamnei, Codrul secular Slătioara și Fânațele montane Todirescu și protejează, între altele, ursul brun, lupul, papucul-doamnei și cocoșul de munte.