Mănăstirea Zamca

Mănăstirea Zamca se află pe un platou din partea de vest a municipiului Suceava, la capătul străzii Zamca. Este cel mai important edificiu religios ridicat de comunitatea armeană a orașului, atestată la Suceava încă din secolul al XIV-lea, unde Alexandru cel Bun a recunoscut în 1401 o episcopie armeană. Cercetările arheologice din 1954-1956 au arătat că biserica, clădirea de vest și zidul de incintă datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În naosul bisericii se află piatra de mormânt a lui Agopșa (Iacob) Vartan, numit „întemeietorul sfintei biserici”, mort în 1602, iar pe cheia de boltă a turnului-clopotniță este înscris anul 1606. Călătorul armean Simeon Lehați a văzut mănăstirea terminată în 1608. În secolul al XVII-lea, în clădirea de vest a funcționat reședința episcopului armean al Moldovei. După emigrarea multor armeni din Suceava în Transilvania, în a doua jumătate a secolului, mănăstirea a decăzut. În toamna anului 1691 regele polonez Ioan III Sobieski a lăsat aici o garnizoană, iar polonezii au ridicat valul de pământ cu șanț care înconjoară incinta pe laturile de nord, est și sud; de atunci datează, probabil, și numele Zamca, din polonezul „zamek” (cetățuie, loc întărit). După 1775 autoritățile austriece au folosit biserica drept depozit de muniție, iar în 1827 armenii au recuperat mănăstirea prin procese. Zidul de incintă formează un trapez alungit cu laturi de 59, 66, 70 și 74 m, gros de circa un metru și înalt pe alocuri de 4 m, sprijinit de contraforturi. Pe latura de est se află turnul-clopotniță de 26 m, cu gang de intrare la parter și paraclisul „Sf. Grigorie Luminătorul” la primul etaj. Clădirea de pe latura de vest are la etaj paraclisul „Sf. Maria”, cu o turlă octogonală mică. Biserica „Sf. Auxentie”, din piatră, are plan dreptunghiular fără abside laterale, cu pronaos, naos și altar, și trei altare după rânduiala armeană; din pictura originală se păstrează doar urme. O parte a ansamblului a fost restaurată în 1957-1965, iar din 1994 au urmat lucrări de consolidare. Biserica a fost resfințită la 14 august 2004 de arhiepiscopul Dirayr Mardichian al Bisericii Armene din România și Bulgaria. Mănăstirea nu are viață monahală, dar slujbele se țin săptămânal. Ansamblul este monument istoric de categoria A (cod LMI SV-II-a-A-05485) și include biserica, cele două paraclise, chiliile, zidul de incintă, turnul-clopotniță și fortificația de pământ din 1691.