Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi se află pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 28, în centrul Iașului. Biserica a fost construită în 1637-1639 de domnitorul Vasile Lupu, ca necropolă domnească, și a fost sfințită la 6 mai 1639 de mitropolitul Varlaam, după pisania sculptată pe fațada de sud. Hramul este al Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, sărbătoriți pe 30 ianuarie. În 1641 aici au fost aduse moaștele Sfintei Parascheva, trimise de Patriarhia de Constantinopol; ele au fost mutate în Catedrala Mitropolitană după sfințirea acesteia, în 1887. La mănăstire au funcționat școala numită Schola Basiliana (Academia Vasiliană) și o tipografie adusă de la Kiev cu ajutorul mitropolitului Petru Movilă, în care a apărut prima carte tipărită în Moldova (în limba greacă), iar în anul următor Cazania mitropolitului Varlaam. În Sala Gotică, fosta trapeză a mănăstirii, s-a ținut în 1642 Sinodul de la Iași, care a adoptat Mărturisirea de credință ortodoxă. Biserica a fost jefuită și incendiată în 1650 și 1686 și avariată de cutremurele din 1711, 1781, 1795 și 1802. Restaurarea condusă de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, între 1882 și 1890 (lucrările de pictură și de interior au continuat până în 1898), a distrus cea mai mare parte a picturii interioare originale; biserica a fost resfințită în 1904. Intervențiile au fost controversate și au stârnit dezbateri publice despre principiile de restaurare a monumentelor istorice. Biserica are plan triconc, după modelul Bisericii Galata, cu o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Toate cele patru fațade, inclusiv contraforții, sunt acoperite cu decorații sculptate în piatră, dispuse în registre orizontale: nișe cu arcade, colonete, vase persane cu ramuri înflorite, motive geometrice și un brâu median în formă de funie încadrat de două benzi de marmură; inițial decorația era colorată în albastru și aurită. În biserică se află mormintele doamnei Tudosca, prima soție a lui Vasile Lupu, și al fiului lor, Ștefan, precum și cele ale lui Dimitrie Cantemir, ale cărui oseminte au fost aduse din URSS în 1935, și Alexandru Ioan Cuza. Viața monahală a fost reluată în 1991, iar ansamblul mănăstirii este monument istoric cu codul LMI IS-II-m-A-04076 (biserica: IS-II-m-A-04076.01) și figurează pe lista indicativă UNESCO a României.