Manastirea Suzana

Mănăstirea Suzana este un ansamblu monahal ortodox de maici situat în comuna Măneciu, județul Prahova, pe Valea Teleajenului, așezat pe o culme de sub poalele Muntelui Bobu, în apropierea vechii frontiere dintre Muntenia și Transilvania de la Bratocea. Mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1740 de Stanca Arșicu, o ardeleancă înstărită din Săcele, călugărită sub numele de Suzana — nume pe care i l-a dat și lăcașului. Aceasta a refăcut ruinele unui așezământ mai vechi, Schitul Cornul Caprii (Valea Caprei), metoc al Mănăstirii Sinaia, distrus de turci la sfârșitul secolului al XVII-lea, ridicând o primă biserică din bârne de lemn, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Acea bisericuță de lemn a dăinuit aproximativ un secol, fiind înlocuită în 1840 de o construcție din piatră, ridicată cu sprijinul episcopului Chesarie al Buzăului, în timpul stareței Suzana Albuleț. Biserica de astăzi a fost zidită în anii 1880-1882, iar pictura sa în ulei aparține lui Petre Nicolau, unul dintre cei mai buni ucenici ai pictorului Gheorghe Tattarescu, fiind restaurată ulterior. Iconostasul vechi, datând din 1813, este sculptat în lemn de cireș. Ansamblul mai cuprinde o a doua biserică, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, ridicată în 1911, precum și chilii și clădiri anexe remarcabile prin arhitectura lor populară, din piatră și lemn. De-a lungul timpului, mănăstirea s-a remarcat printr-o viață monahală activă, în care rugăciunea se împletește cu meșteșugul țesutului de covoare, dar și printr-o intensă activitate filantropică — în special după Primul Război Mondial, când maicile au crescut și au educat numeroși copii orfani. Așezată într-un cadru natural deosebit, înconjurată de păduri de brad și fag, Mănăstirea Suzana face parte din salba de mănăstiri de pe Valea Teleajenului, alături de Cheia, Crasna și Zamfira, fiind astăzi locuită de aproximativ 50 de monahii.