Mănăstirea Sucevița

Mănăstirea Sucevița se află în satul Sucevița, pe valea râului cu același nume, la 18 km de municipiul Rădăuți. Tradiția amintește aici o biserică de lemn și o schivnicie mai vechi, iar mănăstirea este atestată documentar în 1582, în vremea lui Petru Șchiopul. Ansamblul de piatră este ctitoria familiei Movilă: frații Gheorghe, mitropolit al Moldovei, Ieremia și Simion, ultimii doi ajunși domni ai Moldovei. LMI datează biserica „Învierea Domnului” în anii 1583-1586. Biserica păstrează planul trilobat al epocii lui Ștefan cel Mare, cu pridvor închis, îmbinând elemente bizantine și gotice; cele două mici pridvoare deschise de pe laturile de sud și de nord au fost adăugate mai târziu. Incinta este un patrulater de circa 100 pe 104 m, cu ziduri înalte de 6 m și groase de 3 m, cu drum de strajă, patru turnuri de colț și un turn de intrare cu paraclis deasupra gangului. Mănăstirea a fost necropola Movileștilor, iar muzeul din incintă păstrează acoperămintele de mormânt brodate ale lui Ieremia și Simion Movilă, manuscrise, cărți de cult, icoane și argintărie. Pictura interioară și exterioară, realizată la sfârșitul secolului al XVI-lea (CIMEC indică anii 1596-1601) de zugravii Ioan și Sofronie, este ultimul mare ansamblu de pictură exterioară din Moldova. Fundalurile fațadelor sunt de un verde stins, spre deosebire de albastrul de la Voroneț. Fațadele de sud și de est au Imnul Acatist, Arborele lui Iesei și Rugăciunea tuturor sfinților, iar în locul Asediului Constantinopolului apare Acoperământul Maicii Domnului. Peretele nordic este dominat de Scara lui Ioan Scărarul, singura reprezentare a acestei teme din situl UNESCO. Judecata de Apoi este pictată în interiorul pridvorului. Ansamblul este monument istoric (cod LMI SV-II-a-A-05651): biserica, chiliile, paraclisul, turnurile de nord-est și nord-vest și zidul de incintă. Biserica „Învierea Domnului” a fost adăugată în 2010 sitului UNESCO „Bisericile din Moldova”, înscris în 1993. Mănăstirea este activă, cu obște de maici.