Manastirea Stavropoleos

Biserica Stavropoleos este un ansamblu monahal ortodox situat în centrul istoric al Bucureștiului, pe Strada Stavropoleos nr. 4, la aproximativ 200 de metri de Curtea Veche. A fost construită în doar cinci luni, în anul 1724, de călugărul grec Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir, în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, care a sprijinit activ ridicarea lăcașului. Ioanichie cumpărase mai întâi terenul și ridicase un han, iar din veniturile acestuia a finanțat construcția bisericii și a mănăstirii. În 1726, la doar doi ani, Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei, nume de la care biserica și-a luat denumirea actuală. Edificiul reprezintă unul dintre cele mai valoroase exemple de arhitectură post-brâncovenească din capitală — o continuare rafinată a stilului promovat de Constantin Brâncoveanu (executat în 1714, cu un deceniu înainte), combinând elemente bizantine, orientale și baroce. Fațadele sunt decorate cu arcade sculptate în piatră, coloane zvelte și frize florale, iar pisania de la intrare este marcată de stema Țării Românești și vulturul bicefal cantacuzin. Hanul, chiliile și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea, rămânând în picioare doar biserica. Aceasta a fost serios avariată de cutremurul din 1838, care a șubrezit turla până aproape de prăbușire — turla a fost dărâmată în 1841. Între 1897 și 1904, arhitectul Ion Mincu a condus o amplă restaurare, adăugând porticul cu arcade, turnul-clopotniță în stil neoromânesc și amenajând curtea actuală. O a doua restaurare majoră, desfășurată pe durata a două decenii (1995-2012), cu contribuția restauratorului Dan Mohanu și a arhitectului Aurelian Trișcu, a primit în 1995 Premiul Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului arhitectural — cel mai important premiu de acest gen la nivel continental. În curtea mănăstirii se află o colecție de pietre funerare și fragmente arhitecturale medievale recuperate din bisericile demolate în perioada comunistă. Comunitatea monahală a fost reînființată în 2008, cu obște de măicuțe, iar biserica a fost resfințită în 2012. Este cunoscută și pentru corul de muzică bizantină. Accesul se face pietonal din Calea Victoriei sau din Piața Unirii, la aproximativ 5 minute de mers. Merită vizitată pentru că reprezintă unul dintre puținele monumente de arhitectură brâncovenească autentică supraviețuitoare în București, oferind date concrete despre tehnicile constructive și decorative ale secolului al XVIII-lea.