Mănăstirea Sinaia

Mănăstirea Sinaia este un ansamblu monahal ortodox situat în orașul Sinaia, județul Prahova, în inima Văii Prahovei, în apropierea Castelului Peleș. Ctitorită între 1690 și 1695 de marele spătar Mihail Cantacuzino, ea reprezintă prima construcție ridicată pe acest teritoriu și se identifică cu însăși originea orașului Sinaia, care și-a luat numele de la mănăstire. Numele a fost dat de ctitor „după asemănarea Sinaiei celei mari" — Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, pe care Cantacuzino o vizitase într-un pelerinaj la Locurile Sfinte, alături de mama și sora sa. Ansamblul cuprinde două incinte și două biserici. „Biserica veche" (sau mică), cu hramul Adormirea Maicii Domnului, datează din 1695 și este construită în stilul brâncovenesc specific epocii, având un plan în cruce latină unic în țară; pridvorul și pronaosul ei păstrează picturi ale celebrului zugrav Pârvu Mutu. Din aceeași perioadă datează și paraclisul Schimbarea la Față. Concepută inițial ca o adevărată fortăreață, cu ziduri groase și înalte, mănăstirea avea și rol de apărare pe ruta comercială ce lega Bucureștiul de Brașov. Partea „nouă", ridicată între 1842 și 1846 și extinsă ulterior, cuprinde Biserica Mare, cu hramul Sfânta Treime, în forma sa actuală datând din perioada 1897-1903. Târnosirea din 1695 a avut loc în prezența voievodului Constantin Brâncoveanu — nepotul ctitorului — și a mitropolitului Țării Românești. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost strâns legată de familia regală a României: aici se păstrează un tablou votiv în care apar regele Carol I și regina Elisabeta, iar mănăstirea a fost prima biserică electrificată din România, prin grija regelui. Supranumită „Catedrala Carpaților", ea rămâne unul dintre cele mai valoroase și mai vizitate monumente religioase de pe Valea Prahovei.