Mănăstirea Sihla

Mănăstirea Sihla se află la circa 1.000 m altitudine, între stâncile Obcinei Sihlei, în Munții Stânișoarei, pe drumul forestier care leagă satul Agapia de mănăstirile Sihăstria și Secu. Locul este legat de Cuvioasa Teodora de la Sihla, fiica lui Ștefan Joldea, armaș la Cetatea Neamțului, născută în jurul anului 1650 la Vânători-Neamț. După tradiția monahală, ea a trăit ca sihastră în pădurile Sihlei, la sfârșitul vieții într-o peșteră din stâncă. Trupul ei a rămas în peșteră până în jurul anilor 1828-1834, când a fost dus la Lavra Pecerska din Kiev. Biserica Ortodoxă Română a proclamat-o sfântă la 20 iunie 1992, cu pomenirea la 7 august. Potrivit istoricului publicat de mănăstire, schitul Sihla a fost întemeiat în 1731. Biserica principală, de lemn, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost ctitorită în 1741 de familia Cantacuzino, iar înfățișarea actuală o are din 1813, când a fost refăcută de arhimandritul Benedict, starețul mănăstirilor Neamț și Secu. Mai sus, lângă stânci, se află biserica „Schimbarea la Față”, numită „biserica dintr-un brad”, construită în 1763 de Ionița Cantacuzino Pașcanu în amintirea prietenului său Ioan Coroi, mort la o vânătoare de cerbi. Peștera Sfintei Teodora se află între stânci, aproape de această bisericuță și de chiliile vechi de sub stâncă. În noiembrie 2011 schitul a devenit mănăstire, cu numele Mănăstirea „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” Sihla. Obștea are circa 30 de călugări, iar hramul se sărbătorește la 24 iunie. Ansamblul schitului Sihla este monument istoric (cod LMI NT-II-a-B-10584), cu cele două biserici de lemn clasate separat: „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1741, NT-II-m-B-10584.01) și „Schimbarea la Față” (1763, NT-II-m-B-10584.02).