Mănăstirea Secu

Mănăstirea Secu se află pe valea pârâului Secu, în comuna Vânători-Neamț, pe vechiul domeniu al Cetății Neamțului. În jurul anului 1500 s-a așezat aici un grup de sihaștri care, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, au întemeiat în 1530 Schitul lui Zosima. Petru Rareș a zidit biserica schitului pe locul actualei biserici din cimitir, iar în 1550 doamna Elena și fiii ei au înconjurat schitul cu un zid de piatră, din care se mai păstrează o mică parte la intrarea în cimitir. Mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, a fost ctitorită de Nestor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, și de soția sa Mitrofana, părinții cronicarului Grigore Ureche. Pisania slavonă de pe peretele de sud arată că biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fost începută la 7 iunie 1602 și terminată la 5 octombrie același an, în domnia lui Ieremia Movilă. În 1640 egumenul Ghedeon a construit în turnul de sud-est paraclisul „Adormirea Maicii Domnului”. Între 1775 și 1779 stareț al mănăstirii a fost Paisie Velicicovschi, iar din 1779 până în 1910 Secu a fost subordonată Mănăstirii Neamț. În 1821 aici a avut loc ultima luptă dintre eteriști și turci, iar mănăstirea a fost incendiată. Au fost refăcute apoi chiliile și paraclisul „Sfântul Nicolae”, iar în 1832 s-a construit din zid biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din cimitir, pe locul bisericii lui Zosima. Biserica mare are sistemul de boltire și turlele pe baze octogonale de influență muntenească: cupolele se sprijină direct pe arcele naosului și pronaosului. Din pictura de la 1602 s-au păstrat câteva registre deasupra ușii dintre pronaos și naos, la mormintele ctitorilor și pe fațada sudică, deasupra pisaniei. Pictura actuală, în ulei, a fost executată în 1849-1850 de Costache Lifsicar și ucenicii săi și de zugravul Tudorache Ionescu și a fost restaurată în 2000-2002. Zidul de incintă depășește pe alocuri 3 m grosime și 9 m înălțime, are turnuri în colțuri și închide o curte de circa 95 x 75 m. Intrarea se face pe sub turnul-clopotniță de pe latura de vest, iar turnul de nord-vest, numit „turnul Mitrofanei”, a servit ca locuință familiei ctitorului. Ansamblul este monument istoric de categoria A (cod LMI NT-II-a-A-10735) și a fost restaurat în 1977-1984. În biserică se află mormintele ctitorilor Nestor Ureche și Mitrofana. Muzeul mănăstirii păstrează Cazania mitropolitului Varlaam din 1643, un epitaf din 1608 și manuscrise ale școlii de copiști de la Secu. Mănăstirea are o obște de circa 45 de călugări, iar hramul se sărbătorește la 29 august. Accesul se face din DN15B Târgu Neamț-Pipirig, pe DJ157F, circa 4 km.