Mănăstirea Săpânța-Peri

Mănăstirea Săpânța-Peri se află la marginea de nord a satului Săpânța, pe malul Tisei, care formează aici granița cu Ucraina. Turla bisericii se vede de pe malul ucrainean, din Transcarpatia, de la circa cinci kilometri. Ansamblul este așezat într-un parc dendrologic numit „Livada”, cu 36 de specii de arbori și peste 1.000 de arbori bătrâni. Mănăstirea poartă numele vechii mănăstiri „Sfântul Arhanghel Mihail” din Peri, care se afla pe celălalt mal al Tisei, în satul numit atunci Peri, azi Hrușovo, în Ucraina, unde i se păstrează ruinele. În 1391, nepoții lui Dragoș Vodă i-au dăruit pământuri și bunuri, iar acolo a fost ridicată o biserică de piatră. Timp de peste trei sute de ani, mănăstirea a fost sediul Episcopiei Române a Maramureșului; a fost distrusă în 1783. Noua mănăstire a fost înființată în 1997, în hotarul satului Săpânța, de parohul Grigore Lutai, după planurile arhitectului Dorel Cordoș. Din 2005 aici trăiește o obște de maici, care a continuat lucrările începute anterior. Biserica, construită între 1998 și 2003 în stilul bisericilor de lemn maramureșene, are trei niveluri: un subsol din cărămidă aparentă, în care se țin slujbele, și două niveluri superioare din lemn. Pentru construcție s-au folosit peste 400 m³ de lemn de stejar și brad, iar acoperișul este din brad. Cu 78 m înălțime, biserica este considerată cea mai înaltă biserică de lemn din lume, deși recordul nu a fost certificat oficial. Inițial, biserica a fost placată cu 8,5 kg de aur, iar crucea de pe turlă, înaltă de 7 m, a fost învelită cu 4 kg de aur. Ansamblul nu figurează în Lista monumentelor istorice.