Mănăstirea Saon

Mănăstirea Saon se află în comuna Niculițel din județul Tulcea, la circa 10 km nord de satul Niculițel și 11 km de Tulcea, pe malul bălții Saon, în lunca Dunării, la marginea Deltei. Este o mănăstire ortodoxă de maici, iar turlele argintii ale bisericii se văd de departe, de pe drumul dintre Tulcea și Isaccea. Așezământul a fost întemeiat în 1846, sub stăpânire otomană, ca metoc al Mănăstirii Celic-Dere, de călugării care au plecat de acolo după ce Celic-Dere a devenit mănăstire de maici. A devenit de sine stătător după 1878, când nordul Dobrogei a trecut la România. Biserica veche, cu hramul Înălțarea Domnului, a fost construită din lemn, nuiele împletite și pământ; din aceeași perioadă se păstrează și un corp de chilii. În vremea starețului Filimon (1889-1905), un incendiu a afectat schitul, dar biserica veche a scăpat. În 1909 schitul a trecut sub jurisdicția Mănăstirii Cocoș, iar la 1 septembrie 1909 s-a pus piatra de temelie a bisericii noi. Mănăstirea a fost desființată în 1959, redeschisă în 1972 ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos și a redevenit de sine stătătoare în 1990, ca mănăstire de maici. Astăzi se pot vedea biserica veche și biserica de zid, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, albă, cu turle îmbrăcate în tablă argintie, într-o incintă cu grădini, aproape de apă. Se ajunge cu mașina din Tulcea, pe drumul spre Isaccea, apoi pe drumul de acces spre mănăstire; pe apă, traseul turistic nr. 4 al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării pleacă din Tulcea (Lacul Câșla), pe Gârla Somova, până la Mănăstirea Saon (Lacul Telincea) și înapoi. Pentru traseele pe apă din rezervație este nevoie de permisul de acces ARBDD. Mănăstirea Saon este monument istoric de categoria B, cod LMI TL-II-m-B-06012 (datare 1881, 1912). Știați că biserica nouă a avut un drum lung până la sfințire? Construcția, începută în 1909, a fost întreruptă de Primul Război Mondial, iar turlele s-au prăbușit la cutremurul din 1940. Ele au fost refăcute abia după 1956, iar biserica a fost sfințită în 1959, chiar în anul în care mănăstirea a fost desființată prin decret.