Manastirea Recea Vrancea

Mănăstirea Recea este un monument istoric și de arhitectură religioasă, situat în satul Cândești, comuna Dumbrăveni, județul Vrancea, pe valea pârâului Recea, la aproximativ 20 km sud de Focșani și 20 km nord-est de Râmnicu Sărat. Accesul se face din Dumbrăveni pe DJ 204P, apoi 3 km vest până la Dragosloveni, urmând 1,3 km pe drum local spre sud. Ctitorită înainte de 1685 de clucerul Mănăilă Mărăcineanu, fost mare căpitan al voievodului Țării Românești Șerban Cantacuzino (1678–1688), mănăstirea a funcționat inițial ca schit de călugări. Biserica inițială a fost zidită în perioada 1685–1692 și restaurată în 1710. De-a lungul timpului a fost ruinată de repetate invazii turcești, tătărești și poloneze, precum și de cutremure. Cutremurul devastator din 14 octombrie 1802, cu magnitudinea de 7,9–8,2 grade pe scara Richter — cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în România — a zguduit și părăginit complet vechea biserică, care a trebuit refăcută integral în 1802–1804, primind triplu hram: „Nașterea Maicii Domnului", „Sfânta Treime" și „Sfântul Nicolae". După secularizarea averilor mănăstirești din 1863 a funcționat ca biserică de parohie, iar în 1959 a fost desființată prin Decretul nr. 410. Reînființată în 1990 ca mănăstire de maici, pictura în tehnică fresco a fost realizată în 1994–1995 de pictorul și preotul Petre Brașoveanu din Buzău. Din 1995 funcționează o colecție muzeală cu icoane, cărți de cult și veșminte de valoare patrimonială. În imediata apropiere se află Casa Memorială Alexandru Vlahuță din Dragosloveni.