Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna se află în satul Putna, în valea râului cu același nume, la 33 km nord-vest de municipiul Rădăuți. Ștefan cel Mare a pus piatra de temelie la 10 iulie 1466, iar biserica, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost sfințită duminică, 3 septembrie 1469, de mitropolitul Teoctist. Incinta, turnurile și fortificațiile au fost terminate în 1481. În vremea lui Ștefan au funcționat aici o școală de copiere a manuscriselor, una de broderie și una de muzică bisericească, iar din acest mediu provin letopisețele de la Putna. Biserica lui Ștefan a fost devastată în timpul luptelor din 1653 și demolată, fundațiile fiind afectate. Biserica actuală a fost ridicată în 1653-1662 pe planul celei vechi: lucrarea a fost începută de Vasile Lupu și încheiată de Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija, după cum arată pisania din pronaos. Are cinci încăperi (pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar) și este încinsă la exterior cu un brâu răsucit în torsadă. Mitropolitul Iacob Putneanul a restaurat mănăstirea în secolul al XVIII-lea, arhitectul Karl Romstorfer a refăcut acoperișul în 1901-1902, iar pictura actuală a fost realizată în 2001-2010 de frații Mihail și Gavriil Moroșan. Ștefan cel Mare (mort la 2 iulie 1504) este înmormântat în gropniță, pe partea dreaptă, spre peretele de sud, sub un baldachin de marmură. Lângă el, la nivelul pardoselii, se află lespedea doamnei Maria Voichița, iar pe latura de nord piatra doamnei Maria de Mangop (Maria Asanina Paleologhina, înmormântată în 1477) și a doi fii ai lui Ștefan, Bogdan și Petru. În pronaos sunt înmormântați Bogdan al III-lea, sora sa Maria (Cneajna), Ștefăniță Vodă și Maria, prima soție a lui Petru Rareș, iar în pridvor mitropoliții Teoctist I (mort în 1478) și Iacob Putneanul. Cercetările arheologice au găsit în biserică 24 de înmormântări, dintre care se păstrează astăzi 12 pietre funerare. Ștefan cel Mare a fost canonizat în 1992, iar proclamarea canonizării a avut loc la Putna, la 2 iulie 1992. Ansamblul este monument istoric de categoria A (cod LMI SV-II-a-A-05595) și cuprinde biserica, paraclisul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1759), Turnul Tezaurului (1481), casa domnească refăcută în 1982-1988, turnul de poartă numit „Turnul Eminescu”, după ce Mihai Eminescu a înnoptat aici la serbarea din august 1871, chiliile și zidul de incintă. Muzeul mănăstirii funcționează într-o clădire construită în 1975-1976 și deschisă la 6 iunie 1976 și păstrează broderii bizantine și moldovenești, între care acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop și epitaful din 1490 dăruit de Ștefan cel Mare, manuscrise, tipărituri, icoane și obiecte de metal. Mănăstirea este locuită de o obște de călugări, iar hramul se ține la 15 august.