Manastirea Prislop

Mănăstirea Prislop este un ansamblu monahal ortodox situat în satul Silvașu de Sus, județul Hunedoara, la o altitudine de aproximativ 650 m, în apropierea pasului Prislop și a văii Streiului. Complexul este unul dintre cele mai vechi centre monahale din Transilvania, cu o istorie documentată ce depășește șase secole. Prima atestare a unei așezări monastice la Prislop datează din secolul al XIV-lea, iar tradiția locală o asociază cu Sfântul Nicodim de la Tismana, cel care ar fi întemeiat mănăstirea înainte de 1400. Biserica principală, construită din piatră în plan triconic, cu turlă pe naos, a fost refăcută din temelie de domnița Zamfira, fiica lui Moise Vodă al Țării Românești, în 1564. În 1762, în cadrul campaniei generalului austriac Nicolaus Adolf von Bukow de suprimare a rezistenței ortodoxe din Transilvania și de impunere a greco-catolicismului, mănăstirea a fost incendiată din ordinul acestuia, pictura originală fiind distrusă aproape în întregime — s-au păstrat doar câteva scene din "Acatistul Maicii Domnului". Ansamblul a fost stăpânit de greco-catolici între 1762 și 1948, an în care a revenit la Biserica Ortodoxă Română. În secolul XX, mănăstirea a dobândit notorietate suplimentară prin legătura sa cu părintele Arsenie Boca, duhovnic și pictor de icoane, adus aici în noiembrie 1948 de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului pentru a restaura complexul aflat într-o stare avansată de degradare. Arsenie Boca a slujit la Prislop până în 1959, când comuniștii au risipit obștea monahală. A murit la 28 noiembrie 1989, la Sinaia, și a fost înmormântat, potrivit propriei dorințe, la 4 decembrie 1989, în curtea Mănăstirii Prislop — mormântul său atrage anual zeci de mii de pelerini. În 2025, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat sub numele de Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop. Merită vizitată pentru valoarea sa istorică medievală, pentru pictura murală originală parțial conservată și pentru contextul său documentar legat de monahismul ortodox transilvănean.