Mănăstirea Podgoria Copou

Mănăstirea Podgoria Copou, cunoscută ieșenilor ca „Bisericuța dintre vii", se află pe strada Podgoriilor, în mijlocul viilor din perimetrul Grădinii Botanice din Iași. Biserica a fost ctitorită în 1638 de domnitorul Vasile Lupu, înainte de Trei Ierarhi, și a fost sfințită la 30 aprilie 1638 de patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului, cu hramul Sfinților Atanasie și Chiril. Pisania în slavonă, păstrată deasupra ușii dintre pridvor și pronaos, îi pomenește pe Vasile Lupu, pe Doamna Tudosca și pe copiii lor Ioan, Maria și Ruxanda. Legenda spune că, în timpul unei năvăliri tătare, Doamna Tudosca s-a ascuns într-o scorbură din pădurile de pe deal, iar domnitorul a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. În semn de mulțumire a ridicat biserica de piatră pe locul unei bisericuțe de lemn, iar dealul ar fi rămas cu numele câinelui. Biserica a fost distrusă în 1653, reconstruită în 1702 de Constantin Duca și refăcută din nou în 1809, anul reținut și în Lista Monumentelor Istorice. După secularizarea din 1864 mănăstirea a fost desființată, biserica rămânând de mir, iar din 1960 a intrat în perimetrul Grădinii Botanice. Restaurarea din 1983-1986 a adus pictura nouă în frescă a soților Vasile și Violeta Carp, cu tabloul votiv al ctitorilor. Pe 20 aprilie 2001, de Duminica Mironosițelor, mitropolitul Daniel a reactivat-o ca mănăstire de maici, adăugându-i acest al doilea hram. Maicile lucrează în ateliere de broderie, croitorie și pictură bisericească.