Manastirea Plumbuita Bucuresti

Mănăstirea Plumbuita este cea mai veche mănăstire din București, un ansamblu monahal ortodox situat în partea de nord-est a orașului, în cartierul Colentina (sectorul 2), pe un mic deal de pe malul râului Colentina. Construcția lăcașului a fost începută în jurul anului 1560 de domnitorul Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, fiind continuată de urmașii săi la tron, Alexandru al II-lea Mircea și Mihnea Turcitul, care a finalizat-o; în anul 1585, acesta din urmă a închinat așezământul Mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos. Situată într-o poziție strategică, la ieșirea din oraș spre Moldova, mănăstirea a avut și un important rol defensiv. În anul 1573, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea, aici a luat ființă prima tipografie din București și a treia din Țara Românească; primele cărți tipărite în oraș au apărut la Plumbuita în 1582 (două Tetraevangheliare și o Psaltire). După ce a fost grav afectată de cutremurul din 1595 și de un incendiu în 1614, biserica a fost rezidită din temelii în anul 1647, în forma păstrată până astăzi, din porunca domnitorului Matei Basarab, considerat al treilea și cel mai important ctitor al mănăstirii; el a refăcut-o după modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Mănăstirea Dealu, pentru a comemora victoria obținută în 1632, sub zidurile mănăstirii, în bătălia care i-a adus tronul Țării Românești. Tot atunci a fost adăugată Casa Domnească și ansamblul a fost întărit cu ziduri groase de apărare, ca o adevărată cetate. Biserica, având hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, are plan triconc, cu turla pe naos, și îmbină caractere arhitecturale tipic muntenești cu ancadramente de tip gotic la ferestre, de influență moldovenească; în pronaos, tabloul votiv îl înfățișează pe Matei Basarab și pe soția sa, Doamna Elina. Numele de „Plumbuita" i-a fost dat de localnici, după acoperișul de plumb al bisericii; potrivit tradiției, Matei Basarab ar fi topit acest plumb pentru a turna gloanțe în timpul luptelor. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost martora unor evenimente importante: în 1821 Tudor Vladimirescu și-a stabilit aici tabăra, iar în 1848 a fost transformată temporar în loc de detenție pentru câțiva dintre conducătorii Revoluției. Astăzi, mănăstirea păstrează spre închinare moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae, ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și ale altor sfinți, rămânând un important reper spiritual, istoric și cultural al Capitalei.