Mănăstirea Pângărați

Mănăstirea Pângărați se află în satul și comuna Pângărați, județul Neamț, pe malul stâng al pârâului Pângărați, la est de Muntele Botoșanu. Se ajunge pe un drum care se desprinde din șoseaua Piatra Neamț-Bicaz (DN15) spre hidrocentrala „Dimitrie Leonida” de la Stejaru. Este o mănăstire de călugări a Arhiepiscopiei Iașilor, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”. Potrivit istoriei publicate de mănăstire, în 1432 monahul Simeon de la Bistrița s-a retras aici, iar în 1461, cu ajutor de la Ștefan cel Mare, a ridicat o biserică de lemn cu hramul Sfântului Dimitrie, arsă ulterior de turci. Biserica de zid a fost construită din porunca lui Alexandru Lăpușneanu și sfințită în 1560 de mitropolitul Grigorie al Sucevei, în vremea stareței Amfilohie; tot Lăpușneanu a zidit și turnul-clopotniță. În 1642, în timpul lui Vasile Lupu, marele vistiernic Dumitru Șoldan și soția sa, Safta, au refăcut acoperișul bisericii, turnul și trapeza. Forma actuală a incintei se datorează arhimandritului Varnava (stareț între 1833 și 1859), care a ridicat a doua incintă, cu chilii de cărămidă și un beci boltit, și a întemeiat satul Pângărați. Din 1872 clădirile au fost folosite ca penitenciar, iar în 1960 mănăstirea a fost desființată și predată Stațiunii de cercetări de la Stejaru. Biserica a fost redeschisă ca biserică de mir în 1981, ca schit în 1983, iar în 1991 a fost reînființată ca mănăstire de călugări. Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pângărați au fost trecuți în rândul sfinților în 2008. Biserica voievodală are două niveluri: dedesubt se află un paraclis, inițial tainiță pentru odoarele bisericii, transformat în paraclis în 1806, iar deasupra, biserica propriu-zisă, în care se intră printr-un pridvor lateral adăugat în 1909. Pictura veche a fost acoperită cu var, iar biserica a fost repictată și resfințită în 2002. Turnul-clopotniță vechi s-a prăbușit în noaptea de 11 spre 12 iunie 1996; turnul de azi, ridicat în 2008 peste fundațiile vechi, îl reproduce. În incintă se află și biserica nouă, construită sub stareția arhimandritului Teofil Lefter (1996-2012), cu mozaicuri ale Sfinților Simeon și Amfilohie la intrare și un baldachin cu părticele de moaște. Muzeul mănăstirii păstrează catapeteasma originală a bisericii voievodale, pictată de ieroschimonahul Daniil, două icoane împărătești de la sfârșitul secolului al XVI-lea, cu Mântuitorul și Maica Domnului, un fragment de frescă din secolul al XVI-lea cu Sfântul Dimitrie și carte veche, între care Cazania lui Varlaam din 1643. Ansamblul este monument istoric de categoria A (cod LMI NT-II-a-A-10637) și cuprinde biserica „Sf. Dumitru” și „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” (NT-II-m-A-10637.01), corpul de chilii din secolul al XVI-lea (NT-II-m-A-10637.02), zidul de incintă (NT-II-m-A-10637.03), fundațiile turnului-clopotniță (NT-II-m-A-10637.04) și turnul de nord-est (NT-II-m-A-10637.05). Mănăstirea poate fi vizitată și oferă cazare.