Mănăstirea Ostrov Călimănești

Mănăstirea Ostrov, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, este un așezământ monahal ortodox situat pe o insulă din mijlocul Oltului, în centrul orașului-stațiune Călimănești, județul Vâlcea — singura insulă locuită de pe râurile interioare ale României, legată de oraș printr-un pod. Numele de „Ostrov" provine din slavonă și înseamnă chiar „insulă". Biserica actuală a fost ridicată între anii 1520 și 1522, fiind o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale, Doamna Despina, pe locul unei biserici mai vechi din lemn, atestată din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea. Din epoca lui Neagoe se păstrează tâmpla aurită din lemn de tei și icoane valoroase, dintre care unele se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României. Pictura în frescă a fost realizată între 1752 și 1760. Mănăstirea este considerată cea mai veche mănăstire de maici de pe teritoriul României; cunoscută în trecut drept Schitul Ostrov, a funcționat ca obște de călugărițe din secolul al XVI-lea până în 1890, fiind reînființată ca mănăstire în 1997. Aici s-au călugărit Doamna Despina, soția lui Neagoe Basarab (sub numele de Platonida), și mama voievodului Mihai Viteazul (sub numele de Teofana). Un episod remarcabil din istoria sa recentă a avut loc la construcția hidrocentralei de pe Olt, în anii '80, când insula și biserica au fost ridicate cu aproximativ 6 metri pentru a nu fi inundate. Tradiția locală spune că ordinul de demolare a fost anulat după ce Elenei Ceaușescu i-ar fi apărut în vis icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, păstrată la mănăstire. Astăzi, întregul ansamblu insular este înconjurat de un parc cu zeci de specii de arbori și trandafiri. Mănăstirea Ostrov merită vizitată pentru așezarea sa unică pe insulă, pentru valoarea sa de monument istoric și pentru istoria sa spirituală excepțională, legată de marile figuri ale Țării Românești.