Mănăstirea Nicula

Mănăstirea Nicula este o mănăstire ortodoxă de călugări, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, aflată pe dealul de lângă satul Nicula, comuna Fizeșu Gherlii, la circa 5 km sud-est de Gherla, în județul Cluj. Este unul dintre principalele locuri de pelerinaj din nordul Transilvaniei. Mănăstirea s-a dezvoltat în jurul icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod. Potrivit anchetei făcute atunci, icoana a lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699, iar locul a devenit loc de pelerinaj. Așezământul a fost mănăstire greco-catolică până în 1948, când Biserica Greco-Catolică a fost interzisă, iar de atunci este ortodox. Biserica de zid a fost ridicată între 1875 și 1879, pe vremea episcopului greco-catolic de Gherla Mihail Pavel. Vechea biserică de lemn a ars în 1973, iar în locul ei a fost adusă în 1974 o biserică de lemn din secolul al XVII-lea, din cătunul Năsal-Fânațe, adusă acolo, la rândul ei, din satul Gostila (Sălaj). Potrivit tradiției, numele locului vine de la un pustnic Nicolae care ar fi trăit aici în secolul al XIV-lea. Icoana făcătoare de minuni se află în centrul iconostasului de lemn de tei al bisericii de zid, sculptat în 1938. În incintă se văd biserica de lemn, biserica nouă a mănăstirii, începută după 2001, și clădirea stăreției, care adăpostește o colecție de icoane vechi pe sticlă și pe lemn și cărți vechi, între care Cazania mitropolitului Varlaam din 1643. Nicula este legată de pictura pe sticlă: motivul icoanei a fost copiat de iconarii din sat, iar mănăstirea o consideră prima școală de acest fel din țară. În cimitirul mănăstirii este înmormântat poetul Ioan Alexandru. Se ajunge din Gherla, pe drumul local spre Nicula. Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din incintă este monument istoric, cod LMI CJ-II-m-A-07722. Mănăstirea aparține Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Știați că cel mai mare pelerinaj de la Nicula are loc de Sfânta Maria Mare, pe 15 august, la hramul mănăstirii? Potrivit mănăstirii, credincioșii veneau pe jos, cu prapori, cântând „Am venit, Măicuță, să ne mai vedem, să-ți spunem necazul care-l mai avem!”. Încă din 1767, papa Clement al XIII-lea acordase indulgență plenară pelerinilor care veneau aici la sărbătorile Maicii Domnului.