Mănăstirea Neamț

Mănăstirea Neamț se află într-o poiană largă de pe valea Nemțișorului, la vest de Târgu Neamț, între culmi împădurite. Nu există izvoare care să stabilească exact când a fost întemeiată, dar inscripția unui clopot refăcut în secolul al XIX-lea din materialul unui clopot din 1393 și tradiția locală arată că exista la sfârșitul secolului al XIV-lea. Primul document păstrat, din 7 ianuarie 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, arată că mănăstirea avea două sate dăruite de Petru Mușat, mori, vii, cărți și odăjdii. Potrivit tradiției, tot Petru Mușat a zidit prima biserică de piatră, pe locul unei biserici de lemn numite „Biserica Albă”. Vestigiile primelor biserici, de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, sunt marcate astăzi în curte. Biserica „Înălțarea Domnului” a fost ridicată de Ștefan cel Mare în ultimul deceniu al secolului al XV-lea. Pisania slavonă de pe fațada sudică a pronaosului arată că a fost terminată la 14 noiembrie 1497, iar o însemnare din 1512 consemnează sfințirea ei în aceeași zi, după victoria de la Codrii Cosminului. Planul triconc este lărgit cu un pridvor la vest și cu o gropniță între pronaos și naos. Fațadele au soclu de piatră de talie, zidărie de bolovani și cărămidă, două rânduri de ocnițe și o friză de discuri și cărămizi smălțuite. Pictura din altar, naos și gropniță datează din ultimii ani ai lui Ștefan cel Mare sau din vremea lui Bogdan al III-lea, iar cea din pronaos și pridvor din vremea lui Petru Rareș; a fost refăcută în 1830 și înnegrită de incendiul din 1862. Biserica a fost restaurată între 1953 și 1961. În gropniță se află mormintele lui Ștefan Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun (mort în 1447), și al starețului Paisie Velicicovschi (mort în 1794), care a condus aici o obște numeroasă și o amplă activitate de traducere. În pridvor se află lespedea mitropolitului Teoctist al II-lea, care a sfințit biserica în 1497, cea a pârcălabului Micota (mort în 1495) și mormântul mitropolitului Calinic Miclescu, iar în pronaos mormântul episcopului Pavel al Romanului (mort în 1632). Încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea a funcționat aici o școală de caligrafi și miniaturiști, în care a lucrat în prima jumătate a secolului al XV-lea monahul Gavriil Uric. Mitropolitul Veniamin Costachi a înființat la mănăstire o tipografie în 1807. Ansamblul este monument istoric de categoria A (cod LMI NT-II-a-A-10629). Pe lângă biserica lui Ștefan cel Mare, cuprinde biserica „Sfântul Gheorghe”, refăcută în 1958-1961 în latura de est, turnul-clopotniță de poartă cu paraclisul „Buna Vestire”, paraclisele „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Pantelimon”, Turnul Pârgului, aghiazmatarul circular din 1836, bolnița „Sfântul Ioan cel Nou” din 1848 și casele monahale. Muzeul păstrează icoana Maicii Domnului pe care, potrivit tradiției, Alexandru cel Bun ar fi primit-o de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, catapeteasma fostului paraclis din Cetatea Neamț, icoane pictate de Nicolae Grigorescu și prese tipografice vechi. Lângă mănăstire funcționează Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”, înființat în 1855. Obștea are circa 50 de călugări, iar accesul se face din DN15B Târgu Neamț-Pipirig, pe DJ155C.