Mănăstirea Moisei

Mănăstirea Moisei se află în comuna Moisei, pe un platou deasupra satului, la poalele masivului Pietrosul Rodnei, la circa 10 km de Borșa și 7 km de Vișeu de Sus, pe drumul național care leagă Sighetu Marmației de Pasul Prislop. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Tradiția vorbește despre o sihăstrie din secolul al XV-lea și despre o biserică de lemn ridicată în 1599, dar documentar mănăstirea este amintită din 1637, când aici își avea reședința episcopul Dumitru Pop. Biserica de lemn a fost sfințită la 15 august 1672 de mitropolitul Ardealului Sava Brancovici, în prezența unor călugări de la Putna, al cărei metoc a fost mănăstirea. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Moisei a fost un centru religios și cultural al Maramureșului: aici a ținut sobor episcopul Iosif Stoica în 1690, a funcționat o școală din 1694 și un atelier de zugravi, ale căror icoane se află și în bisericile din Poienile Izei, Vișeu de Mijloc și Giulești. După 1700 mănăstirea a fost greco-catolică. În toamna lui 1948, când Biserica Greco-Catolică a fost interzisă, călugării bazilieni și starețul Lucian Pop au fost arestați, iar ansamblul a fost dat Bisericii Ortodoxe Române. Episcopia Greco-Catolică de Maramureș revendică mănăstirea. Biserica de lemn, cu forma actuală de pe la 1750, are altarul poligonal, naosul acoperit cu o boltă semicilindrică și un turn-clopotniță mic deasupra pronaosului. Păstrează fragmente de pictură murală (Visul lui Iacob, cei patru Evangheliști) și trei icoane din secolul al XVIII-lea. Ansamblul, monument istoric de categoria A (cod LMI MM-II-a-A-04599), cuprinde biserica de lemn și stâlpii de piatră ai „Drumului Crucii”, din secolul al XVII-lea. Lângă ea se află biserica mare de zid, în stil neoclasic, ridicată în 1911, repictată în 1982. Poarta și zidul de incintă datează din 2008-2011. Pelerinajul de Sfânta Maria Mare este atestat din 1873. În satul Moisei, separat de mănăstire, se află Monumentul martirilor români (cod LMI MM-IV-m-A-04828), pe platoul Izvorul lui Dragoș. Amintește de cei 29 de români din detașamentele de muncă forțată uciși de trupele maghiare în retragere la 14 octombrie 1944, în două case de lemn de la ieșirea din sat. Ansamblul, realizat de sculptorul Vida Géza, are 12 stâlpi (două chipuri omenești și zece măști maramureșene), sculptați întâi în lemn și refăcuți în piatră din 1972. Una dintre cele două case este monument istoric (cod LMI MM-IV-m-A-04829).