Manastirea Hlincea

Mănăstirea Hlincea se află în satul Hlincea, comuna Ciurea, la poalele dealului Cetățuia, lângă râul Nicolina și linia ferată Iași-Vaslui, la circa trei kilometri de Mănăstirea Cetățuia. Biserica „Sfântul Gheorghe" a fost ridicată în penultimul deceniu al secolului al XVI-lea, înainte de plecarea din țară a familiei domnitoare în 1591, de domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, împreună cu soțul ei, Zottu Tzigara, spătar și mare vistiernic, grec din Ianina. Până în vremea lui Vasile Lupu, documentele o numeau „mănăstirea Zotei de la Hlincea". Închinată Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos, așezarea s-a pustiit după 1591, când călugării greci nu au mai fost trimiși. Vasile Lupu a refăcut biserica începând din 1639, lucrările fiind încheiate în vremea fiului său, Ștefăniță Lupu. Pisania pictată în 1660 îi omite pe ctitorii inițiali și i-a indus în eroare multă vreme pe cercetători, dar un document din 1662 confirmă ctitoria lui Zottu Tzigara. Pictura interioară, realizată în 1659-1660, este partea cea mai valoroasă a ansamblului. Pe peretele de sud al naosului se află tabloul votiv cu Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și doamna Ecaterina în costume de ceremonie, iar din galeria de sfinți militari se remarcă Mercurie, Nichita, Gheorghe, Dimitrie și Teodor. Iconostasul, adus de la Mănăstirea Cetățuia, datează din secolul al XVIII-lea. Din 1672 și până în 1990, Hlincea a fost metoc al Mănăstirii Cetățuia. În timpul războaielor ruso-turce din 1787-1792 și 1806-1812 a funcționat ca spital militar, iar în epidemia de holeră din 1831 ca lazaret. Ansamblul, monument istoric de categoria A, cuprinde biserica, ruinele chiliilor din secolul al XVI-lea, turnul-clopotniță din secolul al XVII-lea și zidul de incintă.