Mănăstirea Hadâmbu

Mănăstirea Hadâmbu se află în satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa, pe Dealul Mare din Codrii Iașilor, la circa 30 km de municipiul Iași. În februarie 1659, domnitorul Gheorghe Ghica i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbul, fost chelar, un loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a ridica o biserică. Iani Hadâmbul a zidit-o pe locul unui schit mai vechi cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, iar pisania în limba slavonă de deasupra ușii consemnează că a înnoit și făcut biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” în zilele lui Gheorghe Ghica, la 8 septembrie 1659. Așezământul a luat numele ctitorului. Mănăstirea a fost închinată de la început Patriarhiei Ierusalimului. A fost prădată în 1661 și 1671, a fost pusă de patriarhul Hrisant Notaras sub ascultarea Mănăstirii „Sfântul Sava” din Iași, iar din jurul anului 1734 apare în documente ca metoc al Mănăstirii Galata. Biserica a fost reparată în 1780. După secularizarea averilor mănăstirești din 1863, călugării greci au plecat, iar ansamblul a rămas în părăsire peste 70 de ani. Mănăstirea a fost reînființată în 1937 de călugări români conduși de ieromonahul Iov Mazilu, desființată în urma Decretului 410/1959 și redeschisă în 1990, sub starețul Nicodim Gheorghiță. Ansamblul vechi este un complex fortificat reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea: zidul de incintă are plan dreptunghiular și turnuri circulare la colțuri, iar turnul de la intrare servește și drept clopotniță. Biserica veche este de dimensiuni reduse, construită din piatră brută, cu chenare gotice. După 1990 au fost construite biserica nouă cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, în stil tradițional moldovenesc, sfințită la 8 septembrie 2008, cu un paraclis „Sfântul Ierarh Nicolae” în demisol, precum și un arhondaric mare, stăreție și un muzeu. În incendiul din 22 ianuarie 2003 au ars 28 de chilii. Biserica veche, reconsolidată, a fost resfințită la 11 octombrie 2009. În biserica veche se păstrează icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată în 1938 de preotul Octavian Zmău și considerată de credincioși făcătoare de minuni. Hramul principal al mănăstirii este la 8 septembrie. Ansamblul, format din biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1659), turnul de intrare și zidul de incintă (secolul al XVII-lea), este monument istoric de categoria A, cu codul LMI IS-II-a-A-04242. Mănăstirea este locuită de o obște de călugări.