Mănăstirea Golia

Mănăstirea Golia se află în centrul Iașului, pe strada Cuza Vodă nr. 51, și poartă numele marelui logofăt Ioan Golăi (Golia). Cea mai veche mărturie a unei biserici pe acest loc este o piatră funerară cu inscripție grecească din 1515. În jurul anului 1550, marele logofăt a început, cel mai probabil, construcția unei biserici de piatră, iar prima atestare sigură este din 1564, când socrii săi, Maxim Burnar și Antimia, au dăruit bisericii o cruce din abanos ferecată în argint aurit. În 1606 mănăstirea a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. În 1650, Vasile Lupu a început refacerea bisericii la dimensiuni mult mai mari, iar fiul său, Ștefăniță Lupu, a terminat-o în 1660 și a așezat pisania deasupra intrării în pronaos. Biserica „Înălțarea Domnului” are plan dreptunghiular, lățimea de 13 m și înălțimea de circa 30 m, și îmbină tradiția bizantină cu elemente occidentale, între care pilaștrii corintici de peste 12 m ai fațadelor. Acoperișul are șapte turle diferite între ele, adăugate în etape. Interiorul are pronaos, naos și altar, cu două abside laterale care dau naosului formă de cruce, iar în altar sfânta masă este acoperită de un baldachin. Pictura a fost refăcută începând din 1838 și restaurată între 2013 și 2015. Turnul-clopotniță, înalt de 29,5 m, cu baza pătrată de 5 m latura și ziduri groase de 2 m, are parter, două caturi boltite, camera clopotelor, o galerie superioară și terase; vizitatorii urcă 120 de trepte până la terasa de unde se vede orașul. De-a lungul timpului turnul a servit ca punct de observație, închisoare ocazională (în jurul anului 1705), adăpost în timpul ciumei din 1819, depozit al tezaurului mănăstirii și post al pompierilor ieșeni, iar astăzi este clopotniță și muzeu. Zidurile de incintă, inițial înalte de peste 9 m, și cele patru turnuri de colț au fost ridicate de domnitorul Gheorghe Duca în 1667-1668. În incintă se mai află Casa Apelor, a cărei clădire actuală a fost ridicată de Alexandru Moruzi la începutul secolului al XIX-lea, unde a funcționat prima cișmea gratuită a orașului, și casa de la sfârșitul secolului al XVII-lea în care a locuit Ion Creangă între 1866 și 1871, cât a fost diacon la Golia, cu un muzeu memorial deschis în 2011. Golia a fost incendiată în 1686 de trupele regelui polon Jan Sobieski, iar în 1738 cupolele bisericii s-au prăbușit la un cutremur. După secularizarea averilor mănăstirești, din 1863 a funcționat ca biserică de parohie, a fost închisă pentru restaurare între 1900 și 1947 și a redevenit mănăstire în 1992. După lucrările de restaurare din 2008-2010, biserica a fost târnosită la 17 octombrie 2010 de Patriarhul Daniel, iar în 2012 restaurarea ansamblului a primit Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural / Europa Nostra. Ansamblul este monument istoric de categoria A, cod LMI IS-II-a-A-03852, și cuprinde biserica, stăreția, Casa Apelor, Casa Ion Creangă, cișmeaua, turnurile de colț, turnul-clopotniță și zidul de incintă.