Manastirea Ghighiu

Mănăstirea Ghighiu este un ansamblu monahal ortodox de maici situat în satul Ghighiu, comuna Bărcănești, județul Prahova, la sud-est de municipiul Ploiești, la circa 6 km de centrul orașului. În 1817, în vremea voievodului Ioan C. Caragea, Măriuța Răfoveanca și mama sa, Ana, au donat terenul pentru un schit, la cererea monahului Agapie; biserica mare a fost zidită între 1858 și 1866 și sfințită la 31 martie 1866. Mănăstirea funcționează în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor. Piesa de rezistență a complexului este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, „Sirianca”, considerată de experți o culme a artei sacre siriene. A fost adusă la Ghighiu pe 25 februarie 1958 de episcopul Vasile Samaha de Serghiopolis din Patriarhia Antiohiei, în prezența Patriarhului Justinian Marina, după ce episcopul mărturisit că Maica Domnului i-a apărut în vis și i-a indicat mănăstirea Ghighiu ca loc de destinație. Momentul sosirii alaiului la mănăstire a fost însoțit de lacrimile episcopului sirian, care a simțit că icoana fusese menită să plece din Siria pentru păcatele conaționalilor săi. De atunci, icoana este expusă în biserica principală și atrage pelerini din toată România. Colecția de artă a mănăstirii, organizată muzeistic din 1964, cuprinde tipărituri, icoane vechi, obiecte de cult și alte valori ale patrimoniului cultural. Izvorul tămăduitor din incinta mănăstirii este și el un motiv de pelerinaj constant. Mănăstirea merită vizitată pentru icoana sa cu o poveste de proveniență unică în România și pentru atmosfera de liniște din fostele păduri ale Codrilor Vlasiei.