Mănăstirea Dragomirna

Mănăstirea Dragomirna se află lângă pădurea Dragomirna, în comuna Mitocu Dragomirnei, la circa 12 km nord de municipiul Suceava. Locul aparținea diacului Ilie Crimcovici, viitorul mitropolit Anastasie Crimca, care primise în 1587 de la Petru Șchiopul siliștea Ungurașii, unde exista un schit de lemn. În 1602, Anastasie Crimca, fost episcop de Rădăuți, a zidit împreună cu marele logofăt Lupu Stroici și cu fratele acestuia, marele vistiernic Simion Stroici, biserica mică „Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Teologul”, astăzi biserica cimitirului (Dragomirna Mică). Ajuns mitropolit al Moldovei, Crimca a ridicat biserica mare „Pogorârea Sfântului Duh”, terminată în 1609. Biserica nu are pisanie; data reiese dintr-o însemnare pe un tetraevanghel din 1609. Biserica mare este îngustă și foarte înaltă: circa 35 m lungime, 9,5 m lățime și 42 m înălțime. Fațadele de piatră sunt împărțite pe orizontală de un brâu-torsadă cu trei tori răsuciți, iar turla, octogonală la exterior, are o decorație sculptată bogată, cu motive geometrice și vegetale. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. Pictura din secolul al XVII-lea, păstrată doar în naos, altar și turlă, este semnată de zugravii popa Crăciun Mătieș, popa Ignat și Gligorie și a fost restaurată după 2010. Catapeteasma din lemn aurit, din 1613, a fost adusă pe la 1793 de la fosta Mănăstire Solca. În 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a înconjurat mănăstirea cu ziduri înalte, cu patru turnuri de apărare la colțuri și un turn-clopotniță pe latura de sud, pe care se află pisania. Anastasie Crimca a murit în 1629 și a fost înmormântat în pronaos, sub o lespede fără inscripție. Mănăstirea a fost prădată de cazacii lui Timuș Hmelnițki în 1653 și de tătari în 1658. Între 1763 și 1775 aici a fost stareț Paisie Velicicovschi, care a plecat apoi cu obștea la Secu și la Neamț. Mănăstirea a rămas una dintre cele trei mănăstiri ortodoxe păstrate de austrieci în Bucovina după 1783 și este mănăstire de maici din 1960. În Sala Gotică este amenajată o colecție cu manuscrise, broderii, argintărie și icoane, între care tetraevanghelul scris și împodobit cu miniaturi de Anastasie Crimca în 1609, două epitafuri dăruite de ctitor (1612 și 1626), o cruce din lemn de tisă ferecată în argint (1624) și policandrul de cristal dăruit în 1767 de împărăteasa Ecaterina a II-a. Ansamblul este monument istoric de categoria A (cod LMI SV-II-a-A-05577) și cuprinde biserica mare, paraclisul „Sfântul Nicolae”, egumenia, trapeza și zidul de incintă; biserica Dragomirna Mică are cod separat (SV-II-m-A-05576).