Mănăstirea Dobru

Mănăstirea Dobru se află în nord-vestul comunei Vânători-Neamț, sub muntele Hălăuca, în locul numit Dealul Mare din culmea Stânișoarei, între mănăstirile Secu și Agapia, la circa 14 km de Târgu Neamț. Se ajunge din DN15B, pe un drum pietruit prin satul Drehuța, mănăstirea aflându-se la circa 3 km după sat. Aparține Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, care a păstrat calendarul iulian, și este considerată, alături de Slătioara din județul Suceava, unul dintre cele mai vechi așezăminte ale acestei Biserici. După îndreptarea calendarului din 1924, mai mulți călugări care au refuzat schimbarea s-au retras în munții Neamțului. Ieroschimonahul Pamvu Hoisa și schimonahia Isidora Stănoaie au ales locul de la Dobru la începutul anilor 1930, pe un teren donat de Mihai Bârliba din Vânători-Neamț, și au ridicat un mic paraclis, două corpuri cu circa 30 de chilii și o casă de oaspeți. În 1936 paraclisul și casele au fost incendiate, Pamvu Hoisa a fost arestat și a murit în închisoarea de la Mănăstirea Iezeru, iar nouă maici au fost închise la Schitul Vărzărești până în 1939. Între 1936 și 1946 nu s-a putut construi nimic la Dobru. Din 1946 au fost refăcute chiliile și un paraclis mic, dar prin Decretul 410/1959 maicile au fost scoase din mănăstire. După 1973 s-au construit o biserică mică de lemn, sfințită la 15 septembrie 1980 cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, trapeza și noi corpuri de chilii; în 1987 altarul a fost lărgit și s-a adăugat al doilea hram, „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”. După 1989 a fost construită o biserică mare, sfințită la 5 august 2001 (23 iulie pe stil vechi) de mitropolitul Vlasie, cu hramul „Sfântul Pantelimon”. Ansamblul cuprinde biserica veche de lemn, biserica mare, clopotnița, chiliile, trapeza și cimitirul. În 2012, obștea număra aproape 50 de maici. Mănăstirea nu este monument istoric.