Mănăstirea Dejani

Mănăstirea Dejani este o mănăstire ortodoxă de călugări situată într-o poiană pe valea Râului Radului, la poalele Munților Făgăraș, în satul Dejani, comuna Recea, județul Brașov, la aproximativ 21 km de Făgăraș și circa 860 m altitudine. Aparține Arhiepiscopiei Sibiului din cadrul Mitropoliei Ardealului. Originea așezământului se pierde în veacuri; mănăstirea este atestată documentar înainte de anul 1700 și apare menționată într-o „Conscripție" din 1748, alături de alte mănăstiri din districtul Făgărașului, parte dintr-o salbă de circa 37 de schituri și mănăstiri care înconjurau pe atunci poalele Făgărașului. În iunie 1761, lăcașul a fost distrus prin foc de armatele generalului austriac Bucow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, în campania împotriva mănăstirilor ortodoxe din Transilvania; obștea a fost risipită, iar câțiva călugări s-au refugiat în mănăstirile din Argeș. Timp de două secole, ruinele au rămas loc de pelerinaj. După 1989 a renăscut dorința refacerii, iar în 1992 patru călugări veniți de la mănăstirile Sihăstria și Sihla din Moldova au reactivat viața monahală. În 1994 a fost ridicată noua biserică de lemn, în stil moldovenesc, construită de meșterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviței. Ansamblul cuprinde biserica mare cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, un paraclis cu hramul Schimbarea la Față, turn-clopotniță și chilii. Datorită hramului paraclisului și altitudinii, mănăstirea este supranumită „Taborul Țării Făgărașului". Se păstrează aici o veche icoană a Sfântului Ierarh Nicolae și o fântână datată 1320. Mănăstirea este un punct de interes pentru arhitectura sa în lemn, pentru istoria monahismului făgărășean și pentru cadrul natural al poienii de la poalele Făgărașului.