Manastirea Dalhauti

Mănăstirea Dălhăuți se află în arealul satului Dălhăuți din comuna Cârligele, județul Vrancea, în mijlocul unei păduri cu arbori falnici. Conform legendei, a fost întemeiată în perioada 1461–1468 de doi ciobani originari din Dobrogea, frații Anufie și Irapalie Dălhăuș, care au văzut în inima pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas: „Aici este Izvorul Darurilor Mele". Prima atestare documentară datează din 1625. Mănăstirea este unică prin faptul că are în incinta sa trei biserici. Prima, cu hramul „Izvorul Tămăduirii", a fost refăcută în 1828 și reclădită din temelii în anii 1920, sfințindu-se în 1929; a doua, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", a fost construită din bârne de lemn în 1810 pe locul alteia din 1625, declarată monument istoric în 2015; a treia, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena", zidită între 1840–1850, se află în stare de ruină după cutremurul din 1977. Unul dintre motivele pentru care mănăstirea era vestită în toată Țara Românească și Moldova este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, păstrată și astăzi în lăcaș. A fost mănăstire de călugări de la întemeierea sa până la desființarea prin decretul comunist nr. 410/1959, fiind reactivată în 1990 ca mănăstire de maici. În curtea mănăstirii se pot admira moaștele Sfântului Mucenic Talaleu și ale Sfântului Ignatie cel Nou, alături de un muzeu cu icoane pictate pe lemn și pânză, catapeteasmă din sec. XIX și carte veche religioasă. În acest lăcaș a vieţuit Sfântul Cuvios Stareț Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului — una dintre figurile proeminente ale spiritualității ortodoxe românești din sec. XVIII.