Mănăstirea Crasna

Mănăstirea Crasna se află în satul Schiulești, comuna Izvoarele, județul Prahova, în pădure, lângă pârâul Crasna și la poalele muntelui Ursoaia, la circa 50 km nord de Ploiești. A fost întemeiată probabil la începutul secolului al XVIII-lea de sihaștri de la Văleni. Prima atestare documentară, un act de donație din 1745, menționează aici un schit de călugări cu o biserică de lemn. Biserica de zid a fost începută în 1824 de postelnicul Constantin Potlogea, ca biserică de mir pentru satul Băjenari, unde se refugiaseră după 1821 locuitorii din împrejurimi. La sfințire, episcopul Chesarie al Buzăului a propus reînființarea obștii monahale, iar primul stareț a fost chiar ctitorul, călugărit cu numele Chelasie, care a donat schitului moșia sa și a construit chilii de lemn. Pictura a fost executată în 1834 de Costache Eliadie. După secularizarea averilor mănăstirești din 1864, schitul a decăzut și a fost închinat Mănăstirii Cheia. În 1967, cu binecuvântarea patriarhului Justinian Marina, un grup de călugări de la Mănăstirea Slănic din județul Argeș, între care Nicodim Dimulescu, a fost trimis să refacă schitul, aflat atunci fără viețuitori și degradat. Sub stăreția lui Nicodim Dimulescu (1999-2010), biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a fost restaurată și s-au construit o biserică nouă cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, un paraclis al Sfinților Români, un altar de vară cu hramul „Sfântul Proroc Ilie”, chilii, arhondaric și trapeză. Șase membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române provin din obștea Crasnei. Schitul Crasna este monument istoric de categoria A (PH-II-a-A-16607) și cuprinde biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, turnul-clopotniță și fântâna, toate datate 1824-1828. Mănăstirea este locuită de călugări, iar hramul principal se sărbătorește la 21 mai.