Mănăstirea Cocoș

Mănăstirea Cocoș se află în comuna Niculițel din județul Tulcea, la circa 5 km nord-vest de satul Niculițel și 6 km sud de Isaccea, într-o poiană înconjurată de pădure. Este o mănăstire ortodoxă de călugări, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, și își ia numele de la Dealul Cocoșului din apropiere. Mănăstirea a fost întemeiată în 1833 de arhimandritul Visarion, originar din părțile Făgărașului, întors după șapte ani petrecuți la Muntele Athos, împreună cu ucenicii săi Gherontie și Isaia. Ei au răscumpărat locul de la un proprietar musulman și, ajutați de românii din zonă și de oierii transilvăneni veniți cu turmele în transhumanță, au construit o biserică; autoritățile otomane au aprobat funcționarea mănăstirii în 1841. Vechea biserică a fost demolată în 1910, iar actuala biserică a fost construită între 1911 și 1913, după planurile arhitectului Toma Dobrescu. În timpul ocupației din 1916-1918 mănăstirea a fost jefuită, cutremurul din 10 noiembrie 1940 a avariat-o, iar un incendiu din 27 iulie 1946 a distrus clopotnița și a topit clopotele; biserica și clopotnița au fost restaurate în 1954-1955. În 1973 au fost aduse aici moaștele martirilor Zotic, Atal, Camasis și Filip, descoperite în cripta bazilicii paleocreștine de la Niculițel. Astăzi ansamblul cuprinde biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1911-1913), paraclisul, stăreția (1905), chiliile cu arcade (1910-1911 și 1926-1929) și turnul clopotniță (1864-1883), prin care se intră în incintă. Interiorul bisericii are pictură pe fond auriu și o catapeteasmă sculptată și aurită. Se ajunge cu mașina dinspre Niculițel sau dinspre Isaccea, pe un drum care urcă prin pădure; mănăstirea se vizitează în ținută potrivită unui lăcaș de cult. Bazilica paleocreștină de la Niculițel, de unde provin moaștele, se află la circa 5 km. Ansamblul Mănăstirii Cocoș este monument istoric de categoria A, cod LMI TL-II-a-A-06005 (datare 1911-1929; trecut din clasa B în clasa A prin ordinul nr. 2.434 din 20 august 2012), cu componentele: biserica, paraclisul, stăreția, chiliile și turnul clopotniță. Știați că în 1956 a stat aici, cu domiciliu obligatoriu, mitropolitul greco-catolic Alexandru Rusu, după eliberarea din închisoarea de la Sighet? La sfârșitul aceluiași an a fost scos din mănăstire, condamnat la 25 de ani de închisoare și dus la Gherla, unde a murit în 1963. În 2019 a fost beatificat de Papa Francisc, la Blaj, alături de alți șase episcopi greco-catolici morți în timpul regimului comunist.