Manastirea Ciolanu

Mănăstirea Ciolanu este un ansamblu monahal ortodox situat în comuna Tisău, județul Buzău, la poalele Munților Buzăului, la o altitudine de aproximativ 400 m. Prima atestare documentară sigură a mănăstirii datează din 15 ianuarie 1600 (unele surse indică 1615), prin menționarea unor monahi și a egumenului Vasilie. Tradiția atribuie ctitoria Doamnei Neaga, soția domnitorului Mihnea al II-lea Turcitul, care ar fi ridicat aici o biserică între 1586 și 1589, în timp ce alte documente indică drept primi ctitori pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania și Radu și Dragomir Sorescu din Vernești, la 1568 — de la numele lui Ciolanu provenind, posibil, și denumirea actuală. Mănăstirea are două biserici, aflate la circa o sută de metri una de cealaltă. Biserica Veche, cu hramul "Sfântul Gheorghe", a fost ctitorită de Doamna Neaga și sfințită, potrivit unei inscripții din 1857, în anul 1590. Biserica Mare, cu hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", a fost construită între 1823 și 1828, prin osârdia episcopului Chesarie al Buzăului, considerat un al doilea ctitor al așezământului. Ambele biserici au fost pictate de Nicolae Teodorescu Pitarul, conducătorul școlii de pictură bisericească de la Buzău, iar mănăstirea păstrează și mai multe icoane semnate de nepotul acestuia, Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească — pictorul e înmormântat, alături de familia sa, chiar în cimitirul mănăstirii. Mănăstirea a cunoscut o perioadă de pustiire, fiind reînființată în 1763 (sau 1766) de starețul Vasile de la Poiana Mărului, care a adus aici 12 călugări moldoveni și munteni; de atunci, viața monahală nu a mai încetat la Ciolanu. Complexul a fost afectat de un incendiu major în 1855, care a distrus trapeza, clopotnița și casele arhierești, fiind reconstruit în 1862 cu sprijinul episcopului Filotei al Buzăului. Din Grecia, în jurul anului 1830, au fost aduse la Ciolanu moaște ale mai multor sfinți — Gheorghe, Mercurie, Pantelimon, Haralambie, Trifon, Eftimie, Ignatie, Acachie, Neofit și Parascheva —, păstrate într-o raclă în biserica mare. Muzeul mănăstirii adăpostește obiecte de cult, veșminte bisericești, icoane din secolele XVIII-XIX (inclusiv circa 100 de icoane pe lemn din secolul XIX) și aproximativ 40 de manuscrise din secolele XVI-XVII, printre care primele tipărituri ale Episcopiei Buzăului. O legendă locală povestește că, în 1867, regele Carol I a vizitat zona în căutarea unui loc potrivit pentru construirea unui castel regal; calul său și-a rupt piciorul chiar la poarta mănăstirii, fapt interpretat ca semn rău, motiv pentru care alegerea finală a căzut pe Sinaia, unde avea să fie ridicat Castelul Peleș. Mănăstirea funcționează în prezent ca mănăstire de călugări, sub jurisdicția Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei. Chiar pe terenurile mănăstirii se află și celebra Tabără de Sculptură Măgura, cu 256 de lucrări în piatră realizate între 1970 și 1985. Accesul se realizează din municipiul Buzău pe DJ100H spre Tisău, apoi pe DJ203G, distanța totală fiind de aproximativ 33-35 km. Mănăstirea Ciolanu merită vizitată pentru valoarea sa istorică documentată pe mai bine de patru secole, pentru patrimoniul artistic conservat în muzeu și pentru arhitectura reprezentativă stilului monastic muntenesc.