Mănăstirea Cheia

Mănăstirea Cheia se află în partea de sud-est a localității Cheia, comuna Măneciu, județul Prahova, între pâraiele Tâmpa și Cheița, aproape de vechea graniță dintre Țara Românească și Transilvania. Prima atestare documentară este din 1770, când păstori din Săcele au ridicat o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, distrusă de turci după șapte ani. A doua biserică de lemn, ridicată sub egumenul Atanasie cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și închinată ulterior Sfintei Treimi, a ars în jurul anilor 1833-1834. Biserica actuală, de piatră și cărămidă, a fost începută în 1835 sub starețul Damaschin, ieromonah venit din Săcele, cu sprijinul episcopului Chesarie al Buzăului, care a sfințit-o la 20 iulie 1839 cu hramul „Sfânta Treime”. Pictura a fost terminată de zugravul Naum, din școala de la Buzău, la 26 august 1839, iar icoanele împărătești sunt atribuite lui Gheorghe Tattarescu. Iconostasul și tetrapodul au fost lucrate la Viena, în stil baroc. Pictura a fost refăcută de Gheorghe Cepoiu în jurul anului 1927 și restaurată în anii 1980. Paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, aprobat în 1919, a fost terminat în jurul anului 1927, sub egumenul Grigore Munteanu. În cimitirul mănăstirii a fost reînhumat în 1924 Gheorghe Becescu-Silvan, care a promovat turismul în Munții Ciucaș. Din 1950, episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei, înlăturat de regimul comunist, a trăit aici în exil până la moarte. Din 1961 mănăstirea este metoc al Patriarhiei Române. Ansamblul este monument istoric de categoria A (PH-II-a-A-16412) și cuprinde biserica „Sfânta Treime” (1835-1839), paraclisul, stăreția, trapeza, chiliile de pe laturile de sud, est și nord ale incintei și turnul-clopotniță. Mănăstirea este locuită de călugări și se află lângă DN1A, în localitatea Cheia, punct de plecare pentru traseele din Munții Ciucaș.