Mănăstirea Cetățuia

Mănăstirea Cetățuia este o mănăstire ortodoxă de călugări, situată pe un deal înalt din sudul municipiului Iași, pe Strada Cetățuia nr. 1. Ansamblul este închis de ziduri de piatră groase de circa 1,40 m și înalte de circa 7 m, cu turnuri de colț și un bastion spre nord, care delimitează o curte pentagonală de aproximativ 120 pe 60 m. Mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Gheorghe Duca, care a cumpărat via de pe deal în 1666. Lucrările au început în toamna lui 1668, zidurile, bastioanele și clopotnița erau terminate în iunie 1670, iar biserica a fost sfințită în 1672. În 1670 mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului, iar în jurul anului 1682 aici a fost instalată o tiparniță cu litere grecești, care a funcționat până în 1698. Biserica, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, are plan triconc, două turle octogonale și uși și ferestre în stil gotic, fiind considerată o copie simplificată a Bisericii Trei Ierarhi din Iași. Pictura din 1673, realizată de zugravii Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina, ajutați de zugravii Nicolae și Ștefan, se păstrează doar parțial, biserica fiind repictată în 1827-1837. În pronaos, într-o nișă pe latura de sud, se află mormântul lui Gheorghe Duca, ale cărui oseminte au fost aduse de la Liov în 1693 de fiul său, Constantin Duca. Datorită zidurilor, mănăstirea a servit drept refugiu pentru Constantin Cantemir, Dimitrie Cantemir și Mihai Racoviță. În incintă se păstrează clopotnița din 1670, cu stema Moldovei deasupra intrării, Casa Domnească, astăzi muzeu de artă religioasă, Sala Gotică și bucătăria domnească, o construcție rotundă din piatră acoperită cu o boltă. Ansamblul este monument istoric, cod LMI IS-II-a-A-03806.