Mănăstirea Budești

Mănăstirea Budești se află pe teritoriul comunei Budești, de pe valea Cosăului, la circa 7 km sud-est de centrul satului, și aparține Protopopiatului Sighet al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. Localnicii o numesc Mănăstirea Roșia, după pârâul care curge pe lângă ea, cu albia roșiatică de la mineralele de fier. Hramul este „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (21 mai). Episcopia consemnează că la Budești a existat o mănăstire în secolul al XVII-lea, unde episcopul Iosif Mărturisitorul a ținut în 1690 un sobor cu preoții maramureșeni, mănăstire dispărută în secolul al XVIII-lea; așezământul actual nu este pe vatra celei vechi. Piatra de temelie a fost pusă la 4 iunie 1994, la inițiativa preotului Vasile Pop și a credincioșilor din Budești. Din 1995, monahul Vichentie Lazăr, venit de la Schitul Pătrunsa din județul Vâlcea, a construit o biserică de lemn, sfințită la 21 mai 1998, o casă monahală și un turn-clopotniță. După moartea sa, în 2006, stareț a fost numit ieromonahul Mihail Bud, cu metania la Mănăstirea Rohia. Schitul a fost ridicat la rang de mănăstire de călugări în 2012-2013, cu aprobarea Sinodului Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. În 2016 vechea biserică a fost demontată și s-a început una nouă, după proiectul arhitectului Dorel Cordoș, care urmează arhitectura bisericii de lemn din Budești Josani și adaugă un pridvor. A fost construită de meșteri locali coordonați de Ioan Ciceu și pictată în 2022-2024, în tehnica al-secco, de Andrei și Astrid Mușat din București și de Ovidiu și Ioana Gliga din Alba Iulia. Iconostasul este acoperit în întregime cu icoane în rame de stejar, fără sculptură, iar mobilierul este lucrat de sculptorul Viorel Mihiș din Baba. Biserica a fost sfințită la 21 mai 2024 de episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului, de mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale și de episcopul vicar Nectarie de Bretania, primind al doilea hram, „Acoperământul Maicii Domnului”. Ansamblul mai cuprinde casa monahală, ridicată în 1998-2001 și refăcută în 2006-2010, și o casă de lemn pentru pelerini, construită în 2013-2015. Drumul spre mănăstire este asfaltat pe o parte din traseu. Mănăstirea nu este monument istoric.