Mănăstirea Brebu

Mănăstirea Brebu se află în satul Brebu Mânăstirei, comuna Brebu, județul Prahova, pe un platou de pe malul stâng al Doftanei, la nord-est de Câmpina, într-o depresiune subcarpatică de la poalele munților Baiului și Grohotișului. Ansamblul, conceput ca mănăstire și curte domnească, cuprinde biserica, Casa Domnească, turnul-clopotniță de la intrare, zidul de incintă cu metereze, de formă octogonală neregulată, și urmele chiliilor dispărute, marcate la restaurarea încheiată în 1963. Este monument istoric de categoria A (cod LMI PH-II-a-A-16375). Un act al lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 și unul al Patriarhiei de la Constantinopol din aprilie 1641 pomenesc deja mănăstirea ca ridicată „din temelii” de voievod. Pisania din pronaos spune însă că zidirea a început la 27 iunie 1650, nepotrivire pe care unii cercetători o explică prin faptul că la 1650 lucrările erau terminate, nu începute. La moartea lui Matei Basarab, finisajele și pictura nu erau gata; Constantin Brâncoveanu a reconfirmat privilegiile mănăstirii prin acte din 1689 și 1690 și a scutit de dări 52 de localnici pentru terminarea lucrărilor și a picturii, păstrate azi doar fragmentar. În 1752, Grigore al II-lea Ghica a trecut administrarea mănăstirii la Eforia Spitalului Sfântul Pantelimon din București. Cutremurele din 1802 și 1838 au dărâmat turlele și au avariat zidurile și turnul, iar incendiul din 1 decembrie 1855 a distrus chiliile și biblioteca arhimandritului Ghenadie Pârvulescu. După secularizarea din 1863, mănăstirea a fost desființată, iar biserica a devenit biserică de parohie. Au urmat restaurări în 1843, sub Gheorghe Bibescu, în 1930 și în 1939, când au fost demolate turlele de lemn și pridvorul din secolul al XIX-lea, apoi campania din 1955-1960, când au fost refăcute turlele de piatră. După incendiul din 23 aprilie 1961, restaurarea încheiată în 1963 a redat ansamblului aspectul din secolul al XVII-lea. Biserica, de 30 x 10 m, are plan triconc, cu o turlă pe naos și două mai mici pe pronaos, ziduri groase de cărămidă și piatră și o decorație exterioară cu două registre de firide și brâu; ancadramentele de piatră, lucrate de meșterul Lupu, urmează modele ale goticului târziu moldovenesc. Pictura tâmplei și a altarului a fost refăcută de Sava Henția în 1901-1902. Din 2012, ansamblul a redevenit mănăstire de maici. În Casa Domnească funcționează Muzeul „Casa Domnească”, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, cu o expoziție de istorie și artă din secolele XVII-XVIII: icoane, veșminte, costume boierești și cărți vechi precum „Pravila de la Govora” (1640), „Îndreptarea Legii” (1652) și „Biblia de la București” (1688).