Manastirea Bradu

Mănăstirea Bradu se află în satul Haleș, comuna Tisău, județul Buzău, pe malul stâng al pârâului Nișcov, în zona subcarpatică a județului. Este cunoscută și sub numele de Mănăstirea-cetate Bradu, Cetatea Doamnei Neaga sau Mănăstirea Doamnei Neaga, și este clasată monument istoric cu codul BZ-II-a-A-02407. Aparține Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, iar hramul este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sărbătorit pe 26 octombrie. Prima atestare documentară datează din 15 ianuarie 1600, dar cercetările arheologice au stabilit existența vieții monahale în vatra mănăstirii încă de la jumătatea secolului al XIV-lea. Actuala biserică a fost ridicată în cursul secolului al XVI-lea, ctitorită de familia boierească a Cândeștilor, la care sursele Consiliului Județean Buzău adaugă și familia Pătârlăgeni. Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, a refăcut ansamblul, de unde provine a doua denumire a locului. Ceea ce distinge Bradu de celelalte mănăstiri buzoiene este caracterul său de fortăreață. În 1640, Radu Cândescu a construit zidurile de incintă pentru a proteja complexul de atacurile turcilor, iar în 1641-1642 au fost ridicate turnul-clopotniță și o serie de chilii. Zidurile formează un patrulater cu laturi de lungimi diferite, construite din bolovani de râu cu cărămidă, întărite din loc în loc cu contraforți. Fiecare dintre cele patru colțuri a avut un turn mare cu ferestre mici, prin care se putea vedea de departe și trage cu armele; astăzi se mai păstrează două dintre ele. Constantin Brâncoveanu s-a ascuns aici de trei ori, în 1703, 1708 și 1711, în perioadele în care era căutat de turci, și a poruncit construirea Casei Domnești în partea de vest a incintei fortificate. În timpul Revoluției de la 1821, cetatea a servit drept refugiu boierilor din zonă și a fost atacată în repetate rânduri de eteriști. Porțile masive din lemn de stejar, căptușite cu benzi groase de fier, păstrează în plăcile blindajului proiectile de plumb trase în acele asalturi; ele se află astăzi la Muzeul Județean Buzău. Ansamblul cuprinde zidurile de incintă, turnurile de apărare de la colțuri, ruinele vechilor chilii și ale spațiilor de locuit, Casa Domnească și biserica. În curtea mănăstirii, spre nord, se păstrează o fântână din obezi de piatră cioplită, consemnată în catagrafia din 1842. În fața intrării se afla a doua curte a cetății, împrejmuită cu ziduri astăzi dispărute complet, folosită ca grădină și, mai târziu, ca loc de târg la Rusalii și de hram. După legea secularizării averilor mănăstirești din 1863, mănăstirea a încetat să funcționeze ca așezământ monahal, iar în chiliile ei a funcționat școala satului între 1872 și 1910, precum și primăria, până în 1905. Pe 26 octombrie 2023, de ziua Sfântului Dimitrie, arhiepiscopul Ciprian al Buzăului și Vrancei a redeschis mănăstirea după 160 de ani, instalând ca stareț pe protosinghelul Eftimie Burghiu. Ansamblul se află în proces de consolidare și restaurare. Mănăstirea Bradu merită vizitată pentru raritatea tipologiei sale în Muntenia: o mănăstire-cetate cu incintă militară păstrată parțial, unde arhitectura de apărare și cea religioasă coexistă vizibil. Este, în același timp, unul dintre puținele locuri unde se poate urmări concret cum au funcționat refugiile boierești în vremuri de criză, de la ascunzătoarea lui Brâncoveanu până la asalturile eteriste din 1821.