Manastirea Bradetu

Mănăstirea Brădetu, numită istoric Schitul Brădetu, este unul dintre cele mai vechi ansambluri monahale din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, situat pe malul râului Vâlsan, în satul Brădet, comuna Brăduleț, județul Argeș. Existența vieții monahale în zonă este atestată încă din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân, dovezile istorice indicând o sihăstrie de călugări între 1395 și 1396. Ctitorul principal al schitului este considerat Mircea cel Bătrân, cercetătorii plasând edificarea în jurul anului 1400, în aceeași perioadă cu Cozia, Vodița, Tismana și Prislop. Prima atestare documentară datează din 14 mai 1506, din vremea lui Radu cel Mare. Biserica cu hramul "Înălțarea Domnului" este considerată primul monument construit în întregime de meșteri români și reprezintă un important edificiu al arhitecturii vechi românești, asemănată ca proporții și plan cu Mănăstirea Cozia — necropola lui Mircea cel Bătrân. Pictura bisericii a fost refăcută în 1761 de zugravii târgovișteni Mihai, Radu și Iordache, cu cheltuiala egumenilor Mănăstirii Curtea de Argeș. Restaurări ale monumentului s-au efectuat între 1926–1929 și 1964–1967. În incintă funcționează Muzeul Bisericii Brădet, înființat în anii '70, cu piese originale și vestigii istorice din zonă. Schitul adăpostește moaștele Sfântului Nectarie din Aeghina și o icoană a Maicii Domnului, dăruite în 2005 de Mănăstirea Sfânta Treime din Aeghina. Accesul se face din Curtea de Argeș pe drumul național spre Câmpulung Muscel, prin satul Brăduleț.