Mănăstirea Botiza

Mănăstirea Botiza se află pe Valea Sasului, în satul Botiza, comuna Botiza, în apropierea locului numit Dealul mănăstirii, și aparține Protopopiatului Vișeu al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. Hramul este „Schimbarea la Față a Domnului”. Potrivit Episcopiei, niciun document medieval nu atestă o mănăstire la Botiza, iar toponimul se explică probabil printr-o fostă proprietate a mănăstirii de la Ieud. Piatra de temelie a fost pusă la 14 august 1991 de episcopul Justinian Chira. Între 1992 și 1996, sub coordonarea preotului Isidor Berbecaru, parohul din Botiza, s-au ridicat o biserică de lemn și o casă monahală. Viața monahală a început în 1996, cu ieromonahul Atanasie Hotovi, care a rămas până în 2000. În 2001 mănăstirea a devenit mănăstire de maici, odată cu numirea ca stareță a maicii Rafaela Rogojan. Iconostasul bisericii a fost sculptat în 1996-1997 de Pamfil Niculescu din Pogoanele, județul Buzău. Pictura în frescă a fost executată în 2001-2003 de Ioan și Mariana Botiș din Vișeu de Sus, iar mobilierul în 2003-2004 de Dumitru Cojocaru din Humulești. Biserica a fost târnosită la 5 august 2007 de episcopul vicar Iustin Sigheteanul. Ansamblul mai cuprinde altarul de vară (2005), poarta cu turn-clopotniță (2006), casa monahală proiectată de arhitectul Dorel Cordoș, cu paraclisul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, pictat în 2017 de Sorin Iosub, și casa duhovnicului (2013). În 2022 a început construirea unui nou altar de vară. Stareța mănăstirii este stavrofora Nectaria Aftan. Mănăstirea nu este monument istoric; în satul Botiza se află separat biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, monument istoric cod LMI MM-II-m-A-04528.