Lacurile sărate și stațiunea Ocna Șugatag

Ocna Șugatag este satul de reședință al comunei cu același nume, situat în Depresiunea Maramureșului, la poalele Munților Gutâi, la 490 m altitudine, pe DN18, la circa 20 km de Sighetu Marmației. Numele vine de la „ocnă” (mină de sare) și de la maghiarul sóvágó („tăietor de sare”). Localitatea este atestată documentar în 1355, iar vechile excavații de la suprafață, cu diametre de 4-15 m și adâncimi de până la 10 m, arată că sarea era exploatată aici din vremuri vechi. La sfârșitul secolului al XIV-lea exploatarea a devenit permanentă, prin Cămara Regală a Sării; din 1489 sunt atestate ocna Paul Silvestru și minele Ana-Iuliana și Elisabeta. Ocnele propriu-zise au fost deschise din 1777, iar autoritățile habsburgice au adus mineri germani, polonezi, maghiari și cehi. Au funcționat, între altele, ocnele Bogdan (1799-1822), Mihai (1802-1853) și Dragoș (din 1921). La 24 iunie 1948 apa a început să se infiltreze prin tavanul ocnei Dragoș, ultima activă, iar după un studiu geologic din 1949 exploatarea a fost oprită la 11 mai 1950, salina fiind închisă oficial la 31 mai 1950. După oprirea pompării, golurile subterane s-au inundat, iar dizolvarea sării și prăbușirea camerelor au format lacuri antropice, alături de lacuri mai mici apărute în doline. Măsurătorile din 2006 publicate de cercetători ai Universității Babeș-Bolyai dau pentru Lacul Gavril (Gavrilă) 2,83 ha și 25,7 m adâncime maximă, iar pentru Tăul fără Fund 31,5 m adâncime. Lacul Gavril, considerat alături de lacul sărat de la Ocna Mureș cel mai mare de acest tip din România, are apă aproape dulce, deoarece argila prăbușită din fosta ocnă Mihai a izolat sarea; este folosit mai ales pentru sporturi nautice și pescuit, iar îmbăierea a fost restrânsă după mai multe înecuri. Lacul Bătrân păstrează contactul cu sarea (35-70 g/l) și are un strat de apă încălzit la aproape 30°C (heliotermie), fiind folosit pentru îmbăiere. Cercetătorii avertizează că extragerea saramurii din ocnele Mihai și Dragoș, încă neprăbușite, poate produce noi surpări. Datorită izvoarelor minerale clorurosodice și lacurilor sărate, Ocna Șugatag funcționează ca stațiune balneară, iar în octombrie 2020 comuna a fost atestată prin hotărâre de guvern ca stațiune turistică de interes național. Tot în comună se află rezervația forestieră Pădurea Crăiasa (44 ha), cu exemplare de gorun, iar satele Breb, Hoteni și Sat-Șugatag au biserici de lemn monumente istorice, cea din Sat-Șugatag datând din 1642.