Lacul Vulturilor

Lacul Vulturilor, cunoscut și sub denumirea de „Lacul fără Fund", este un lac glaciar situat în Munții Siriu, parte a Carpaților de Curbură, pe versantul estic al Culmii Mălâia, la o altitudine de aproximativ 1.420 m. Se află pe teritoriul comunei Chiojdu, județul Buzău, într-o microdepresiune montană dominată de vârfurile Mălâia și Bocârnea. Lacul are o suprafață de aproximativ 0,9 hectare, o lungime de circa 130 de metri și o adâncime maximă redusă, de ordinul metrilor, în pofida denumirii care sugerează contrariul. Acumularea de apă s-a format începând din Pleistocen, prin topirea unui ghețar lung de aproximativ 1,5 km, fiind în prezent alimentată din precipitații, din zăpada topită de pe versanți și din izvoarele din preajmă. Lacul Vulturilor este remarcabil din punct de vedere geografic, fiind considerat singurul lac glaciar din Carpați pe distanța de circa 500 km de creastă dintre Munții Călimani și Masivul Făgăraș. Zona înconjurătoare prezintă relief alpin, cu abrupturi stâncoase, grohotișuri și pajiști montane, și adăpostește specii protejate, între care capra neagră. Numele lacului provine dintr-o legendă consemnată de scriitorul Alexandru Vlahuță în „România pitorească", potrivit căreia vulturii ar coborî primăvara să bea apă din lac pentru a întineri. Obiectivul se numără, alături de Vulcanii Noroioși și de carstul pe sare de la Meledic, printre principalele atracții naturale ale județului Buzău.