Lacul Ursu din Sovata

Lacul Ursu se află în stațiunea Sovata-Băi, în partea de nord a orașului Sovata, în Depresiunea Praid-Sovata, la poalele sud-vestice ale Munților Gurghiului. Lacul s-a format la 27 mai 1875, la ora 11, când, după ruperi de nori, s-a astupat un ponor, iar apa a două pârâiașe s-a acumulat într-o depresiune de pe masivul de sare. Forma de azi a fost atinsă până în 1881. Numele vine de la conturul lacului, asemănător unei blăni de urs întinse. Statutul orașului îi dă o suprafață de circa 4 hectare (40.235 mp), o circumferință de 1.180 m și o adâncime maximă de peste 18 m. Lacul prezintă fenomenul de heliotermie, descoperit în 1901: apa dulce a pâraielor rămâne la suprafață și nu se amestecă cu apa sărată de dedesubt, funcționând ca un strat izolator, astfel că apa sărată de la 1-2 m adâncime se încălzește de la soare mai mult decât cea de la suprafață și poate depăși vara 40 °C. În 2019 lacul a fost înscris în cartea recordurilor ca cel mai mare lac helioterm din lume. Valorificarea lacului a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, când moșierul Sófalvi Illyés Lajos și-a construit în 1894 o vilă pe malul sudic, iar în 1901 a pus bazele stațiunii Sovata. Apa sărată și nămolul de pe fundul lacurilor sunt folosite în tratamentele balneare din stațiune. Îmbăierea în lac este permisă în sezonul estival, cu acces contra cost. Lacul este monument al naturii și face parte din rezervația naturală „Lacul Ursu și arboretele de pe sărături” (79 ha, categoria a III-a IUCN, declarată prin Legea nr. 5/2000), care cuprinde și lacurile Aluniș, Paraschiva, Mierlei, Roșu și Verde, precum și pădurile de gorun, stejar, fag și molid crescute pe masivul de sare. În jurul lacului a fost amenajat în 2015 „Drumul Sării”, un traseu ecodidactic cu panouri despre flora și fauna zonei și cu un turn de observație de 28 m.