Lacul Taul Mare Rosia Montana

Tăul Mare este parte din rețeaua de lacuri artificiale construite în zona Roșia Montană pentru susținerea activității miniere. Amenajarea tăurilor a început în 1733, în perioada dominației austro-ungare, pentru alimentarea cu apă a sutelor de șteampuri — instalații mecanice folosite la spargerea rocilor și separarea aurului din minereu. În 1778 existau în zonă 8 tăuri principale, care puneau în funcțiune 692 de șteampuri. Tăul Mare, cel mai extins și mai adânc din zonă, este amplasat la 930 m altitudine, pe valea superioară a Roșiei, alimentat de trei pâraie din dealurile Rotundu, Vârși și Suley. Are o suprafață de aproximativ 32.000 mp, un volum de 160.600 m³ și o adâncime maximă de 10 m. Barajul are 120 m lungime și 25 m înălțime, cu galerie de evacuare și turn de acces. Ultima reparație majoră a barajului a avut loc în 1913-1914. Roșia Montană în ansamblu este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO din 2021, ca cel mai activ sit minier din Carpații României, cu activitate continuă din epoca bronzului. Astăzi, Tăul Mare este amenajat pentru pescuit sportiv și reprezintă unul dintre punctele de belvedere principale ale zonei — dintr-un anumit unghi, suprafața lacului ia forma unei inimi. Panorama cuprinde Vârful Cârnic, Vârful Cetate și Vârful Vulcan. Roșia Montană, inclusiv Tăul Mare și rețeaua de tăuri din zonă, fac parte din situl cultural minier înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2021 — una dintre cele mai recente și mai importante recunoașteri internaționale ale patrimoniului cultural românesc.