Lacul Tarnița / Beliș-Fântânele

Lacul Tarnița și lacul Beliș-Fântânele sunt două acumulări artificiale situate în bazinul râului Crișul Negru și al Someșului Rece, în zona Munților Gilău, județul Cluj. Lacul Tarnița, construit între anii 1972–1974, are o suprafață de aproximativ 220 de hectare și un volum de circa 95 de milioane de metri cubi, fiind utilizat pentru producerea energiei electrice în cadrul hidrocentralei cu același nume, cu o putere instalată de 45 MW. Lacul Beliș-Fântânele, finalizat în 1977, este considerabil mai mare, cu o suprafață de peste 360 de hectare și un volum de aproximativ 224 de milioane de metri cubi, reprezentând una dintre cele mai mari acumulări din Munții Apuseni. La umplerea lacului Beliș-Fântânele, satul Beliș a fost inundat, rămânând o mărturie istorică submersă, vizibilă parțial în perioadele de secetă când nivelul apei scade semnificativ. Zona este înconjurată de păduri de conifere și foioase specifice etajului montan, cu altitudini cuprinse între 800 și 1.200 m. Accesul se realizează pe DJ 107S din direcția Cluj-Napoca, la aproximativ 50 km față de municipiu. Activitățile practicate includ pescuitul sportiv, caiacul și drumețiile pe traseele marcate din jur. Cele două lacuri merită vizitate pentru combinația dintre infrastructura hidroenergetică de interes tehnic, istoria subacvatică a satului Beliș și diversitatea habitatelor acvatice și forestiere din împrejurimi.